Banca Nationala munceste din greu atat pentru armonizarea legislatiei din domeniul sau de competenta cu reglementarile europene, cat si pentru inchiderea tuturor portitelor care ar mai putea permite institutiilor care acorda credite sa fie mai putin ortodoxe in ceea ce priveste gestionarea riscului. In aceasta ultima categorie se incadreaza proiectul de modificare a Regulamentului 5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificarile si completarile ulterioare.
Noile modificari, care vor intra in vigoare la 1 ianuarie 2007, vor impune institutiilor de credit scoaterea in afara bilantului a tuturor sumelor aferente unui credit sau unui plasament, in cazul in care cel putin una dintre sumele respective inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 360 de zile. De asemenea, operatiunile de scoatere in afara bilantului vor fi precedate in fiecare caz de incadrarea sumelor respective in categoria pierdere si de constituirea sau regularizarea, dupa caz, a provizioanelor specifice de risc de credit.
Restante inca mici
Totusi, aceasta reglementare nu va avea ca efect imediat taierea avantului din ultimul timp al creditului, aspect confirmat si de cunoscutul analist si fost ministru al finatelor Daniel Daianu, desi cresterea provizioanelor are cam acelasi efect cu marirea rezervelor minime obligatorii. Spre exemplu, in cazul creditelor pe termen lung in lei, la sfarsitul lunii august totalul acestora era de de circa 14,124 miliarde RON, din care suma celor restante era de doar 6,15 milioane, un procentaj infim. In cazul creditelor in lei pe termen mediu, restantele insumau circa 75 milioane RON din circa 13,14 miliarde. Doar in cazul creditelor pe termen scurt restantele se apropie de 3%, principalul vinovat fiind sectorul privat care inregistra restante de circa 150 milioane RON din 182,4 milioane, restul intrand in responsabilitatea persoanelor fizice. Si in cazul creditului in valuta convertibila, procentual, situatia se prezinta asemanator, restantele fiind inferioare procentului de 1/1000. Desigur, situatia difera de la banca la banca, dar in ansamblu privite lucrurile, rezulta ca nu se intrevede un impact restictiv al noilor reglementari, atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung.
Riscul de peste 10% se raporteaza imediat
Pe site-ul BNR a fost postata o varianta de lucru a unui regulament care reglementeaza modul de determinare a cerintelor suplimentare de adecvare a capitalului, identificarea si raportarea tranzactiilor intragrup si a concentrarilor de riscuri la nivelul unui conglomerat financiar. Noul regulament este extrem de tehnic, dar in principiu stabileste o serie de obligatii, atat ale autoritatii competente, care, potrivit legii, exercita dreptul de supraveghere a conglomeratului financiar in cauza, cat si liderului acestuia din urma.
Practic, legea impune ca cerintele de solvabilitate pentru diferitele sectoare financiare reprezentate intr-un astfel de conglomerat trebuie sa fie acoperite de elemente de fonduri proprii, iar in cazul in care exista un deficit de fonduri proprii la nivelul conglomeratului financiar, vor fi luate in considerare pentru verificarea indeplinirii cerintelor suplimentare de adecvare a capitalului numai elementele de fonduri proprii care sunt eligibile potrivit tuturor regulilor sectoriale. De asemenea, entitatea reglementata, cu statut de lider al conglomeratului financiar, va fi obligata sa raporteze coordonatorului orice concentrare semnificativa de riscuri fata de un client, fata de un grup de clienti aflati in legatura sau un grup de persoane aflate in relatii speciale, din momentul in care expunerea fata de oricare dintre aceste categorii este egala sau depaseste 10% din fondurile proprii ale conglomeratului financiar.
Precizam ca in cazul in care o banca este liderul unui astfel de conglomerat, atunci BNR devine autoritate competenta, iar daca rolul de lider e detinut de o societate de asigurare, atunci CSA va supraveghea respectiva entitate financiara.