Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala a starnit reactia reprezentantilor Uniunii Europene deoarece contravine ultimelor reglementari europene in domeniu. Surse guvernamentale ne-au declarat ca oficialii UE au dat un ultimatum la sfarsitul lunii noiembrie a anului trecut prin care solicitau ca, in termen de doua luni, sa le fie prezentat explicit modul de aplicare a acestei legi, in caz contrar fiind nevoiti sa suspende finantarea proiectelor din sectorul energetic romanesc. Legea intrata in vizorul UE si contestata inca de anul trecut de Ministerul Industriei si Resurselor (MIR) stabileste ca alimentarea cu energie termica produsa centralizat, alimentarea cu energie electrica si cea cu gaze reprezinta servicii de utilitate publica ce se desfasoara sub autoritatea administratiei publice locale. Cu alte cuvinte, actul normativ stabileste ca autoritatile administratiei publice locale au competenta exclusiva cu privire la infiintarea, organizarea, monitorizarea si controlul functionarii serviciilor publice de gospodarie comunala in care sunt incluse si cele de alimentare cu energie electrica, termica si gaze naturale.
Primele abuzuri
Nu este prima data cand se ridica problema acestei legi ambigue, care, desi nu se aplica, a generat o serie de interpretari, ce nu au suport economic si care pot crea dezechilibre in functionarea sectorului energetic. In primul rand, faptul ca in aceasta lege se vorbeste de -alimentare-, termen care nu defineste exact nici una dintre activitatile din sectorul energiei si cel al gazelor, unde exista producatori, distribuitori, furnizori si transportatori, a permis speculatii din partea autoritatilor locale privind obiectivele energetice ce intra sub incidenta actului normativ. Daca, initial, dupa aprobarea de catre Parlament a legii in cauza, s-a vehiculat ideea ca numai sectorul de distributie a energiei si cel al gazelor fac obiectul actului normativ, ulterior, prin ambiguitatea prevederilor actului normativ s-a creat portita pentru diverse interpretari, care sa satisfaca interesele autoritatilor locale. Este vorba de sectorul de producere a energiei electrice si termice, care, in opinia multora dintre oficialii locali, pot fi incluse in termenul de -alimentare-, deci sub incidenta Legii 326. Asa se explica si faptul ca o serie de termocentrale de maxima importanta pentru functionarea in conditii de siguranta a Sistemului Energetic National (SEN), precum Arad, Timisoara, Oradea, Pitesti, Brasov, Bacau, Iasi, Suceava, sunt vizate pentru transferul la autoritatile locale. Trebuie spus ca aceste unitati energetice ce apartin Termoelectrica produc atat energie termica, cat si electrica, astfel ca importanta acestora in SEN depaseste sfera locala. Exista o serie de centrale, cele de termoficare (produc numai energie termica), care intr-adevar sunt de interes local si care pot fi transferate la autoritatile locale, dar care din pacate au si cele mai mari costuri de productie.
Or, interesul si presiunile pe care autoritatile locale le fac la nivel de Executiv vizeaza centralele performante ce inregistreaza costuri reduse, acestea producand inclusiv energie electrica. Dovada cea mai clara ca aceste termocentrale sunt vizate de administratiile locale si nicidecum cele ce produc energie termica este esecul demersului MIR privind externalizarea a sapte centrale de termoficare din structura Termoelectrica, in ideea trecerii acestora la autoritatile locale. Acestea au fost scoase din structura Termoelectrica, dar primariile au refuzat sa le preia, astfel ca si la ora actuala supravietuiesc cu fonduri de la societatea-mama. In acelasi timp, trecerea activitatii de producere a energiei la administratiile locale contravine ultimelor reglementari ale UE, care spun foarte clar ca trebuie sa existe separare de proprietate, deci nu poate fi un singur proprietar atat al sistemului de distributie, cat si al celui de productie a energiei.
Guvernul vrea sa infiinteze o autoritate paralela ANRE
Existenta unui astfel de act normativ anuleaza o parte din competentele MIR, in administrarea caruia se afla societatile din sectorul energetic si al gazelor naturale, si vine in contradictie cu cele mai importante acte ce reglementeaza domeniile respective. Una dintre anomaliile majore ale actului normativ este cea legata de constituirea unei Autoritati Nationale de Reglementare pentru serviciile publice de gospodarie comunala – in subordinea Ministerului Administratiei Publice -, ale carei atributii se suprapun cu cele ale autoritatilor deja existente in aceste domenii. Activitatile specifice din domeniul energiei si al gazelor (productie, transport, distributie, furnizare si inmagazinare) sunt reglementate de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) si de Autoritatea Nationala in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), institutii constituite in conformitate cu prevederile legislatiei Uniunii Europene.
Cele doua autoritati competente au atributii atat in autorizarea furnizorilor in domeniul energiei electrice si termice si gazelor naturale, cat si in stabilirea preturilor si tarifelor pentru operatorii din sector. Or, conform Legii nr. 326, autoritatile locale au dreptul sa se pronunte asupra ajustarilor de pret propuse de operatorii din aceste sectoare, iar autorizarea operatorilor ar urma sa se realizeze de catre noua Autoritate de Reglementare. Daca in cazul centralelor ce produc numai energie termica se poate pune problema reglementarii activitatii acestora de catre noua autoritate, nu acelasi lucru se poate face cu unitatile ce produc inclusiv energie electrica (in sistem de cogenerare). Ar fi aberant ca aceeasi unitate energetica sa fie nevoita sa obtina licente de la doua institutii distincte, una pentru activitatea de producere si furnizare a energiei electrice si cealalta pentru energia termica. In acelasi timp, este foarte dificil, in cazul centralelor de cogenerare, a se face o distinctie clara intre costurile pentru producerea energiei termice si cele pentru energia electrica, ceea ce face imposibila stabilirea preturilor pe cele doua componente, termic si electric, de catre doua autoritati distincte. La ora actuala, ANRE a reusit sa stabileasca o metodologie de calcul al costurilor unitatilor ce produc si energie electrica si termica.
Legea blocheaza orice politica de privatizare si restructurare in domeniu
Promovata si sustinuta de reprezentantii Ministerului Administratiei Publice Locale, Legea serviciilor publice de gospodarie comunala face imposibila aplicarea oricarei politici de privatizare si restructurare in domeniile energiei si gazelor. Daca tinem cont si de faptul ca bugetele locale sunt departe de a putea sustine macar activitatea curenta a acestor sectoare, fara a mai lua in calcul investitiile uriase pe care le necesita, avem o dimensiune clara asupra haosului pe care il creeaza actul normativ. Din pacate, in ciuda tuturor atentionarilor reprezentantilor societatilor din aceste domenii privind efectele dezastruoase ale aplicarii prevederilor actului normativ, interesele unora dintre reprezentantii Guvernului au avut prioritate.
Ramane de vazut daca -argumentele- oficialilor UE vor fi mai convingatoare decat cele economice si cele privind siguranta in functionare a sistemului energetic romanesc.
