In ultimul timp, ministrul nostru de externe a devenit foarte glumet. Nu de mult, ne-a spus ca sansa Romaniei, potrivit primei strategii economice externe elaborate, ar fi promovarea produselor romanesti cu prioritate pe pietele comparabile ca exigenta si competitivitate, uitand ca soarta tarilor slab dezvoltate este ca daca vrei sa zbori de la Lusaka la Nairobi trebuie s-o faci prin Londra. Si, de parca nu Uniunea Europeana, ci noi insine ne-am face agenda, ne-a mai spus ca Romania ar avea nevoie de o strategie globala de postaderare, uitand ca Romania n-a reusit sa incropeasca nici macar o strategie de preaderare si nici un plan B in caz de esec al aderarii si ca tocmai a cedat catre capitalul vest-european controlul asupra axei majore a economiei, ceea ce, in lipsa de mijloace si destinatar, ii cam rapeste insesi rosturile unei strategii.
Dar ultimele doua glumite sunt si mai tari. Prima ar fi ca domnia sa a obtinut, in urma convorbirilor avute la Washington cu secretarul de stat american, Condoleezza Rice, intelegerea ca actiunile desfasurate de fortele americane din bazele americane situate in Romania sa fie facute in consultare cu partea romana. Ii si vedem pe dl Bush si pe dl Rumsfeld consultandu-se cu -partea romana- in angajarea fortelor americane amplasate sau in trecere prin bazele din Romania. Aceasta dupa ce acordul romao-american privind bazele – negociat chiar de ministrul de externe – lasa mana libera in domeniu fortelor Statelor Unite! Negru pe alb! De aici si glumita!
A doua gluma este si mai si! Cica, in urma acelorasi convorbiri cu secretarul de stat american, romanii ar fi ca si scosi de sub regimul vizelor in relatia cu Statele Unite, urmand sa dobandeasca acelasi statut cu alti cetateni ai Uniunii Europene. Asta asa, ca sa simta si romanul cumva ceva de pe urma osanalelor pe care le tot ridica licuriciul cel mare de peste Ocean si a eforturilor de sange si sudoare facute de soldatul roman pe unde doar Unchiul Sam stie de ce! Caci mult-asteptatele investitii americane nici n-au venit si nici nu prea dau semne sa vina. Tot numai de alde Noble Ventures si Cross Lander – marii tepari strategici de la CS Resita si ARO Campulung – avem parte. Obligat sa dea niscai detalii ministrul de externe in legatura cu aceasta adevarata bomba cu ridicarea obligativitatii vizelor, s-a constatat ca este mai degraba ca in celebrul banc din seria intrebari/raspunsuri la Radio Erevan: ar fi vorba intr-adevar de un premiu, dar nu de o masina, ci de o bicicleta, si nu i s-a dat, ci i s-a furat! Abia ar urma sa se declanseze procedura, care nu dureaza cateva luni, ci cativa ani! Si ar mai fi necesare si pasapoarte -bio-, problema de bani grei, pe care Romania nu-i prea are! Si inca una si mai tare: rata de respingere la cererile de vize ale romanilor – acum de 22% – ar trebui, ca o conditie, sa scada sub 3%! Asta-i gogonata rau, intrucat e vorba de o conditie a carei indeplinire nu depinde de -partea romana-, ci tot de -partea americana-. Este de ajuns ca unor functionari americani de pe la Bucuresti sa nu le placa standardele -bio- ale romanilor si rata de respingere nu va cobori in veci sub 3%.
Dupa episodul cedarii incredibile, sub guvernarea trecuta, a jurisdictiei asupra militarilor si altor cetateni americani care comit infractiuni pe teritoriul Romaniei (consecintele evidentiindu-se dramatic in cazul Teo Peter), relatiile romano-americane au devenit mereu mai jenante gratie unei continuitati in obedienta din partea actualei guvernari de la Bucuresti. Mana libera data americanilor prin acordul privind bazele din Romania nu face decat sa se pupe perfect cu incredibilul demers anterior. Desi fara temei, niscai ratiuni de securitate nationala mai pot fi insa invocate in ambele cazuri. Astfel ca problema vizelor ramane de departe cea mai jenanta pentru ca ne spune fara brizbrizuri cam cate parale da America pe parteneriatul cu Romania, evidentiind indirect ridicolul excesului de obedienta al oficialitatilor de la Bucuresti.
