– Care a fost momentul si contextul in care ati decis sa intrati in afaceri?
– In 1990, am hotarat ca trebuie sa imi fac propria mea afacere. La acea vreme, eram angajat la o societate de comert exterior. Pe 5 decembrie 1990, am finalizat prima mea afacere, de fapt un barter, care mi-a adus si primul milion de lei – castig. Operatiunea n-a fost spectaculoasa, practic am importat produse alimentare pe care le-am vandut pe piata romaneasca, exportand in contrapartida geamuri de la fabrica din Medias. In anul imediat urmator am infiintat prima companie – Interaction SRL -, care a devenit ulterior nucleul in jurul caruia am construit grupul de firme InterAgro. Acesta cuprinde astazi 23 de societati si are o cifra de afaceri anuala de 2.146 miliarde de lei.
– Cum v-a venit ideea sa investiti in domeniul petrolier?
– Relatiile comerciale cu Rafinaria Astra Romana au stat la baza deciziei mele de extindere a afacerilor in domeniul petrolier. Dar sa fiu mai explicit. In 1994, am infiintat compania InterAgro SA, o firma cu capital mixt romano-britanic, care are ca obiect principal de activitate comertul exterior, indeosebi exportul de ingrasaminte chimice pentru agricultura – obiect de activitate preluat de la compania-mama, Interaction SRL. Ulterior, InterAgro si-a extins activitatea si in agricultura, utilajele agricole avand nevoie, evident, de carburanti. Asa am intrat in relatii de afaceri cu Astra, relatii care aveau sa se dovedeasca serioase. In consecinta, am privit Rafinaria Astra ca pe o afacere de succes si, atunci cand mi s-a oferit posibilitatea sa preiau controlul rafinariei, in 1997, nu am ezitat. Dupa semnarea contractului de vanzare-cumparare cu FPS, am inceput un proces investitional la Astra, materializat prin investitii anuale intre trei si patru milioane de dolari, obligatie asumata de noi prin contract. Investitiile nu se vor opri aici, pentru ca avem in vedere achizitionarea de utilaje si echipamente noi si performante.
– Exista afaceri la care ati renuntat de-a lungul timpului?
– Evident. Pentru ca nu toate afacerile pot fi finalizate. O nereusita pe care o regret si acum este participarea InterAgro la privatizarea Societatii Nationale Tutunul Romanesc (SNTR). Din pacate, Justitia a reusit sa anuleze contractul de vanzare-cumparare incheiat intre noi si Ministerul Agriculturii, chiar daca acesta a fost semnat cu respectarea tuturor normelor legislative in vigoare la acea data. Daca privatizarea SNTR nu ar fi fost anulata, am fi putut sa redresam financiar producatorul national de tigarete. Pentru ca sunt convins – iar timpul a demonstrat – ca numai un sistem de lucru privat este viabil si poate pune bazele relansarii economice. Una este sa lucrezi cu bani proprii si alta cu bani de la stat.
– Directorul SNTR, Nicolae Istudor, a afirmat recent, intr-o conferinta de presa, ca pierderile societatii rezultate in urma incheierii unor contracte de sponsorizare si de publicitate se ridica la peste un milion de dolari. In perioada in care InterAgro a avut calitatea de actionar majoritar al SNTR, ati stiut de deficientele acestor contracte?
– In momentul preluarii SNTR de catre InterAgro, existau intr-adevar contracte de publicitate si de sponsorizare, in diferite etape de derulare, care totalizau mai multe zeci de miliarde de lei. Evident ca, atunci cand noi am incheiat cu Ministerul Agriculturii contractul de vanzare-cumparare a pachetului majoritar de actiuni al SNTR, am preluat si aceste contracte deficitare, care, fiind in derulare, nu puteau fi reziliate.
– Care este cea mai profitabila companie din grupul de firme pe care il conduceti?
– Cu exceptia a doua unitati, fabrica de ulei Rosiori SA si combinatul de ingrasaminte chimice Azochim Savinesti, toate celelalte entitati ale grupului nostru de firme au incheiat anul trecut cu profit. Cauzele pentru care cele doua societati au obtinut rezultate mai slabe sunt mai mult decat obiective. Daca pentru fabrica de ulei criza de floarea-soarelui, resimtita de agricultura nationala anul trecut, a determinat o procesare sub capacitatea de productie instalata, la Azochim Savinesti situatia a fost cu totul alta. Dupa ce a achizitionat pachetul majoritar de actiuni al combinatului, InterAgro a demarat un amplu proces investitional, care a totalizat 92 milioane de marci germane, asigurate din resursele holdingului. Modernizarea instalatiilor si a echipamentelor va fi finalizata in acest an, cand urmeaza sa fie pusa in functiune instalatia de amoniac Salzgitter. Trebuie sa remarc ca, anul acesta, pentru prima data in ultimii 11 ani, fabrica de la Savinesti a obtinut profit datorita instalatiei de azotat de amoniu si nitrocalcar, pe care am dat-o in functiune la inceputul anului 1999. Profitul se va extinde la nivelul intregului combinat dupa ce vom incheia procesul investitional. De altfel, unele componente ale combinatului care produceau pierderi au fost inchise (Fabrica de amoniac GIAP si Fabrica de uree cristalizata), concomitent cu reducerea semnificativa a consumurilor specifice.
– Ati vorbit de modernizari si investitii in echipamente si instalatii de zeci de milioane de dolari. Care a fost perioada de boom a holdingului pe care il conduceti?
– Fara nici o indoiala, intervalul de varf a fost 1990-1996. Atunci am realizat cea mai mare parte a capitalului, pe care l-am folosit ulterior in dezvoltarea de noi afaceri. Beneficiind de facilitatile oferite de Decretul-Lege 96/1990, care acorda agentilor economici nou-infiintati scutiri la plata impozitului pe profit pe o perioada de cinci ani, am putut sa acumulam capital. Varful de dezvoltare l-am atins in 1995, atunci cand InterAgro, care avea doar patru angajati – inclusiv soferul firmei -, a vandut la export mai mult de 600.000 tone de ingrasaminte. Tot profitul obtinut din aceste operatiuni de comert exterior si o buna parte din fondurile -Interaction- le-am directionat apoi catre cumpararea unor obiective economice de stat. Daca acumularea de capital a fost facuta in perioada guvernarii PDSR, este tot atat de adevarat ca dezvoltarea holdingului s-a facut in urmatorii patru ani, cand am adaugat la grup alte 20 de noi societati, intre care Rafinaria Astra, Azochim Savinesti, Asirom ori Sport Club Astra Ploiesti.
– Aveti in vedere noi investitii in perioada urmatoare? Care sunt domeniile de activitate la care va ganditi?
– Largirea sferei afacerilor si implicit diversificarea lor tin de politica de expansiune a grupului nostru de firme, dar este si urmarea directa a acoperirii nevoilor proprii si de consolidare a activitatilor existente. Agricultura, sectorul agroalimentar, ingrasamintele chimice si produsele petroliere vor constitui prioritati ale grupului InterAgro in perioada urmatoare.
Pe de alta parte, ne-am dat seama ca pana acum ne-am concentrat eforturile pentru dezvoltarea grupului, neglijand intr-o anumita masura partea de imagine. Din aceasta cauza, am avut surpriza sa constatam ca publicul larg are o perceptie eronata fata de InterAgro, aspect reliefat concludent atunci cand a fost reziliat contractul de vanzare-cumparare a SNTR. Cred ca, daca in acel moment am fi avut la dispozitie un canal de informare propriu, deznodamantul afacerii SNTR ar fi fost cu totul altul. Am invatat din aceasta greseala si consideram acum ca este vital pentru afacerile grupului sa infiintam, in cursul anului curent, un canal media, respectiv un cotidian central. Un ziar serios, care sa prezinte realitatea asa cum este, fara -cosmetizari- cerute de interesele cuiva. Si, de ce sa nu recunosc, un ziar inseamna putere. Or, noi suntem si vrem sa ramanem puternici.
Concomitent cu lansarea noului cotidian, dorim sa finalizam ultimele operatiuni necesare pentru deschiderea unei banci comerciale. Speram sa obtinem licenta de functionare a bancii cel mai tarziu la inceputul anului viitor. Am luat aceasta decizie pentru ca sistemul bancar romanesc se implica foarte putin in a finanta economia reala pe termen mediu si lung, iar crizele care i-au zdruncinat credibilitatea ne-au determinat sa plasam lichiditatile grupului in bonuri de tezaur. Sunt optimist in ceea ce priveste politica de relansare economica a Romaniei si cred ca grupul de firme InterAgro va avea un cuvant important de spus in mediul economic romanesc.
Ioan Niculae
Profesia – jurist
Nascut la 19 iulie 1954 in Buturugeni, jud. Giurgiu
Casatorit, doi copii
Absolvent al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti
Studii postuniversitare de limba engleza, perfectionare in transporturi, expeditii si asigurari internationale si Dreptul Comertului International
Business card:
1991-2001 – Presedintele -Interaction- SRL
1994-2001 – Presedintele Holdingului -InterAgro-
1985-1991 – Economist principal la ICE CHIMICA
1980-1985 – Economist la ISCE Danubiana
1976-1980 – Ministerul de Interne
