Verdictul Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg in cazul Elena si Alexandru Radu a fost interpretat, in mod prevalent, ca o lovitura grea (unii au spus chiar mortala) data Fondului Proprietatea. Nu este chiar asa, iar daca CEDO tocmai asta s-ar fi apucat sa faca, atunci statul roman ar fi avut toata indrituirea sa nu mai dea curs niciuneia in deciziile CEDO in care Curtea face pe generoasa pe seama altora.
Reclamantii Elena si Alexandru Radu au cerut sa fie despagubiti de stat cu bani, si nu cu titluri la Fondul Proprietatea pentru apartamentul nationalizat al acestora si vandut ulterior chiriasilor care locuiau in el. CEDO a hotarat ca statul roman sa redea proprietarului apartamentul vandut dupa nationalizare si sa plateasca peste 75.000 de euro daune materiale si 8.000 de euro daune morale. CEDO a considerat -participatiile (oferite la Fondul Proprietatea) ca fiind incompatibile si disproportionate cu valoarea bunului pierdut- si a apreciat ca Fondul Proprietatea -nu functioneaza de o maniera prin care sa poata reprezenta indemnizatii-.
Solutia CEDO in cazul in speta este strict corecta. Si nu dintr-un alt motiv decat din acela ca, intrucat imobilul exista -fizic-, acesta trebuia pur si simplu retrocedat, nu inclus la despagubiri prin Fondul Proprietatea, care este destinat tocmai despagubirii celor in cazul carora bunul de retrocedat nu mai exista sau, din motive speciale, nu poate fi retrocedat.
Dincolo de acest fapt, CEDO nu mai are dreptate. CEDO nu are indrituire sa discute formula aleasa de statul roman pentru despagubiri. Iar comentariile judecatorilor CEDO la adresa valorii actiunilor Fondului Proprietatea sunt pur si simplu deplasate, neavand de altfel nici o legitimitate. Aceasta este o problema a economistilor, si nu a judecatorilor. Singura apreciere pe care CEDO era indreptatita s-o faca era in legatura cu constatarea ca Fondul Proprietatea nu functioneaza, cu toate consecintele decurgand din acest fapt, inclusiv aceea ca deocamdata nu poate oferi despagubiri. Dar formula si valoarea despagubirilor prin Fondul Proprietatea nu constituie treaba CEDO.
Fondul Proprietatea este formula gasita – poate singura posibila – pentru a se acorda desapagubiri celor in drept fara a demola financiar statul roman, intr-o perioada cand acesta abia isi scoate capul spre dezvoltare si normalitate. Fondul Proprietatea este un compromis intre generatii. Atata poate da actuala generatie pentru repararea greselilor facute de generatiile anterioare si nu mai este nimic de adaugat in aceasta privinta! Daca ar putea mai mult, ar fi putut fi vorba si de alte formule. Daca stam sa judecam bine, actuala generatie ar putea, in extremis, chiar sa refuze orice plata, caci n-are nicio vina pentru ceea ce s-a intamplat cu jumatate de secol in urma. Si nimeni, inclusiv CEDO, n-o poate obliga la plata. De ce sa luam de la gura tinerilor din prezent pentru a repara niste greseli cu care aceasta nu are absolut nicio legatura. Asa ca sa lasam in pace, din acest punct de vedere, Fondul Proprietatea. Acesta este o gaselnita rezonabila si, repetam, din punctul de vedere al ideii existentei acestuia, trebuie lasat in pace, inclusiv de catre CEDO, care nu este deloc indrituita si nici calificata sa discute formula si, cu atat mai putin, sa dimensioneze cuantumul despagubirilor.
Problema de fond este alta. Daca Fondul Proprietatea trebuie sa existe, nu trebuie insa o clipa pierdute din vizor condamnabilele si interminabilele agresiuni la care Fondul Proprietatea este supus din partea celor care vor de fapt prin Fondul Proprietatea sa se imbogateasca pe ei si nu sa-i despagubeasca pe cei in drept. Nu face obiectul acestui articol analizarea adevaratului sirag de tertipuri si malversatiuni prin care se incearca a se deturna Fondul Proprietatea de la menirea sa – incercari reprobabile, unele chiar josnice -, dar insusi faptul ca in cazul unui imobil existent -fizic-, proprietarilor li se ofera actiuni la Fondul Proprietatea in loc de a li se retroceda imobilul arata ca in Romania lucrurile continua sa nu fie deloc in regula si ca toata lumea trebuie sa fie cu ochii cat cepele pe Fondul Proprietatea. Nici cu publicitatea la televiziuni si in presa scrisa pentru Fondul Proprietatea lucrurile nu sunt tocmai in regula. Cui ii este adresata aceasta publicitate? Celor cateva sute de mii de implicati in problema?! Acestia oricum si-a dori bani in loc de actiuni la Fondul Proprietatea. Pe acestia nu publicitatea, ci doar functionarea Fondului ii poate convinge. Pe ceilalti, milioane de romani, nu-i intereseaza deloc Fondul Proprietatea din punctul de vedere al despagubirilor. Atunci pentru cine se cheltuiesc milioane RON din banul public? Avem cumva de cumparat tacerea cuiva despre ceea ce nu merge la Fondul Proprietatea?!
