Tensiunile grave, de ordin politic, economic si social, create de situatia de pe piata gazului – care sunt determinate de filosofia daunatoare ce a stat la baza privatizarii Petrom, de aspectele frauduloase, penale ale acesteia, de reglementarile impuse de Uniunea Europeana si care au toate ca fundal cresterile permanente de preturi la consumator – ar fi intr-o buna masura inlaturate printr-o interventie din partea Consiliului Concurentei.
Daca Uniunea Europeana a impus Romaniei ca gazele din productie interna (indiferent cine este producatorul) sa fie desfacute pe piata la -paritate- cu pretul gazelor din import, invocand tocmai considerente de concurenta loiala – mai precis pentru ca industrii localizate in Romania sa nu fie, printr-un gaz mai ieftin, subventionate in competitia din Uniunea Europeana – atunci, in mod firesc, profiturile obtinute de producatori (indiferent daca de stat sau privati) nu au cum sa apartina acestora deoarece provin din preturi impuse si nu din conditii ale pietei. Mai concret, aceste profituri nu pot fi insusite nici de Romgaz (companie de stat) nici de OMV (companie in principiu privata). Preturile impuse exced conditiile de concesionare a exploatarii, astfel incat profiturile suplimentare respective trebuie sa apartina proprietarului de drept al resurselor – statul roman – in virtutea monopolului natural pe care il reprezinta. Daca nu este in spiritul concurentei loiale ca firme industriale ce actioneaza in Romania sa beneficieze de un gaz mai ieftin, cum ar putea fi in spiritul concurentei loiale ca firme ce exploateaza gaz in Romania sa primeasca niste cadouri de la statul roman?!
O simpla dispozitie a Consiliului Concurentei ca aceste profituri, de altfel usor de calculat pentru ca rezulta din alinieri de preturi bine precizate, sa revina statului roman – cu obligatia expresa ca acesta sa-i ajute din banii obtinuti pe cei nevoiasi afectati tocmai de cresterile de preturi impuse – ar rezolva problema! Motivele ce ar putea fi folosite de Consiliul Concurentei pentru o asemenea dispozitie ar putea fi multiple, caci cu un asemenea demers are legatura cu promovarea mai tuturor principiilor care guverneaza o concurenta loiala, de la nediscriminare la regimul ajutoarelor de stat.
Pe piata energiei electrice, lucrurile invita si mai direct la o interventie a Consiliului Concurentei. Vrasazica Uniunea Europeana a impus o asa-numita -liberalizare- pe aceasta piata dupa principiul ca fiecare consumator sa-si poata alege furnizorul. O -liberalizare- impusa in mod aiuritor, in masura in care exista doar un unic producator – statul – iar unitatile sale de productie furnizeaza electricitate la costuri net discrepante (din motive nu doar tehnologice, ci, inainte de toate, naturale), in timp ce in sistem este nevoie de intreaga electricitate produsa. In asemenea conditii, asa-numita -liberalizare- a devenit cu totul anticoncurentiala: cine poate dintre marii consumatori acapareaza energia produsa ieftin (indeosebi cea din surse hidro), in vreme ce consumatorilor fara optiune (cum sunt cei casnici) nu le ramane sa cumpere decat energia produsa scump! Decat liberalizare, asa ceva se poate numi mai degraba jaf pe seama populatiei! Tot felul de intermediari – despre care se spune ca reprezinta -piata- – exploateaza situatia in folosul propriilor profituri, obtinute fara merit, cumparand ieftin si vanzand scump. Este un lucru doar si mai stramb ca iau ieftin de la stat si vand scump tot la stat, pentru ca nu prea este o mare diferenta fata de cazul in care iau ieftin de la stat si vand scump la privati. Pacaliti in final sunt tot consumatorii casnici, care achita nota de plata mereu si mereu mai mare.
De ce insa, in spiritul unei concurente loiale, nu-i apara Consiliul Concurentei pe consumatorii -captivi-, in masura in care Autoritatea de reglementare in domeniu n-o face in virtutea drepturilor de principiu pe care le are de a organiza piata pana la o reala liberalizare a acesteia?! De ce nu-i penalizeaza Consiliul Concurentei pe producatorii de energie ca vand diferentiat clientilor pe o piata care nu este concurentiala, caci nu exista decat un proprietar in domeniul productiei de energie?! De ce ingaduie Consiliul Concurentei exporturi de energie sub pretul pietei interne?! Nu este tot o subventie, interzisa de reglementarile internationale cu privire la concurenta si pe care Uniunea Europeana a incercat s-o evite?! Cum nu se sesizeaza Consiliul Concurentei de faptul ca pe piata pretins -liberalizata- s-a ajuns la absurditatea ca acelasi produs omogen – kwh – se exporta la un pret si in acelasi timp se importa la un pret mai mare?! Chiar nu are Consiliul Concurentei ac de cojocul, desi evident gros, al acestor practici care sfideaza complet regulile unei concurente loiale, in defavoarea consumatorilor fara optiune?!
