Multa vreme, grija persoanelor fizice cu oarece potential de economisire, in privinta plasamentelor sigure, dar si aducatoare de substantiale castiguri, era practic inexistenta. Piata abunda de lansari de certificate de Trezorerie cu dobanzi mari, bancile comerciale, de voie, de nevoie, trebuiau sa tina pasul cu fratele mai mare, asa ca cei care stransesera ceva bani aveau un supliment la venitul din salariu multumitor (dobanzi de 30-35% la depozite s-au acordat pana prin 2003, nemaivorbind de anii *90 cu randamente de 100%).
Nu-ti placea, fuga la casa de schimb, cumparai dolari sau, mai recent, euro si te alegeai cu un randament lunar de macar 5%. La care mai adaugai 0,5% daca plasai valuta in depozite.
Migratia spre sectoare financiare derivate
Din 2004, situatia a inceput insa sa se schimbe radical, multi incepand sa se gandeasca serios la veridicitatea zicalei americane: -cei care au bani trebuie sa-i lase pe mainile celor care se pricep sa investeasca, pentru a-i inmulti-. Liberalismul acestei practici, populare in America, poate fi lesne reperat aruncandu-ti privirea prin paginile unor cotidiene cum ar fi -Financial Times-, care abunda in pagini dedicate performantelor diferitelor forme de investire.
Anii investitiilor imobiliare
Anii 2004, 2005 si chiar 2006 intra sub zodia -imobiliarului-. Cei cu surplus de lichiditati au dat navala in piata terenurilor sau constructiilor, cumparand, pe baza de ponturi sau bazandu-se doar pe faptul ca oricum vor castiga dupa intrarea Romaniei in UE. Surplusul de cerere a aliniat rapid preturile la standarde UE. Randamentele au fost fabuloase. La cumparari de imobile, ele au mai coborat; la terenuri, randamentele trec inca de 50% pe an. Nu-i de mirare ca englezii au spus ca, daca azi investesti in sectorul imobiliar romanesc, peste patru ani ti-ai dublat activele. Si asta, chiar daca ai destule taxe, impozite, comisioane.
Investitori indrazneti au mers si pe mana sectorului financiar, indreptandu-si atentia spre bursa. Cine a mizat corect a ramas, dupa plata comisioanelor si impozitelor si incasarea dividendelor, cu un surplus de 25-30% la un portofoliu pe BVB. Cei cu ample cunostinte financiare au mers mai departe, exersandu-si flerul pe contractele la termen, la bursele de profil din Bucuresti sau Sibiu. Cei care au estimat corect cursul leu/euro, leu/dolar, euro/dolar sau mersul actiunilor au scos si ei profituri incomparabil mai mari decat cei ce au preferat dobanzile bancare macinate adanc de inflatie.
Mai exista o categorie de romani, care au preferat sa investeasca in polite de asigurari, cu acumulare de capital, pentru a avea posibilitatea, dupa 15-20 de ani, sa beneficieze ori de o suma forfetara bunicica, ori de o pensie suplimentara pe un anumit numar de ani. Cum randamentele acestora sunt destul de reduse in raport cu media pietei, si aproape niciun asigurator nu-si asuma riscul de a garanta o anumita suma, la final de contract, oferta nu e prea tentanta pentru cei avizi de castig.
O alternativa viabila a dobanzile bancare au fost obligatiunile lansate pe piata, fie ele municipale, fie ale altor firme, publice sau private, cu necesar de lichiditati. Ele acordau dobanzi mai bune, cu precizarea ca plata se face de regula la trei luni.
Revin fondurile de plasament
Am lasat spre final o alternativa de investitie care poate fi luata in consideratie in acest an: fondurile mutuale. Ele s-ar incadra perfect in peisajul zugravit mai sus, cel american. Din nefericire, accidente cum au fost FNI si FNA si-au pus amprenta hotarator asupra dezvoltarii sectorului. La finele lui 2005 existau doar 70.000 de jucatori in piata, chiar daca au existat fonduri care au crescut cu mult peste media pietei. Daca in state ca Ungaria, Cehia, Polonia se investesc in medie 400 euro/an intr-un fond deschis de investitii, in Romania abia se ating 4-5 euro/an. Viitorul pare sa sune bine, insa, in acest domeniu, numai in primele trei luni randamentele multor fonduri au depasit rata anuala a dobazii. Estimarile indica faptul ca in 2006 fondurile de actiuni vor avea randament de 30-35%, cele diversificate, 20-25%, iar cele pe obligatiuni – 9%.
Investitii atractive si motivante mai pot veni de pe piata artei, dar cu bataie mai lunga in timp. Fara pretentii de a da lectii pe tema investitiilor, in final nu pot decat sa subliniez ca alegerea si riscurile raman intotdeauna ale celor care intreprind asemenea actiuni.
