În articolele precedente am vorbit despre creșterea iminentă a dobânzilor pentru temperarea presiunilor inflaționiste. În acest context, este foarte important ca fiecare companie să-și cunoască anticipat „spațiul de manevră”, respectiv capacitatea de restructurare! Mai exact, pentru o mai bună previziune a necesarului de numerar, orice companie trebuie să anticipeze gradul de acoperire al cheltuielilor monetare prin veniturile încasate. Mai mult, aceste estimări trebuie realizate în condițiile adverse ale unei viitoare, din ce în ce mai probabile, recesiuni economice, perioadă în care majoritatea firmelor înregistrează venituri în scădere! Desigur, restructurarea nu este nici perfectă, nici imediată! Atunci când veniturile unei companii scad, în primă fază managementul încearcă să înțeleagă cauzele și să găsească soluții pentru recuperarea vânzărilor. Capacitatea de înțelegere a pieței, motivarea echipei, inovarea, ajustarea proceselor și repoziționarea produselor / serviciilor sunt esențiale în această etapă! De asemenea, managementul trebuie să știe cât timp are la dispoziție pentru redresarea companiei, precum și spațiul disponibil de restructurare. Toate acestea sunt necesar astfel încât compania să evite intrarea în incapacitate de plată.
Cum apreciem vulnerabilitatea unei companii în recesiune?
Desigur, solvabilitatea unei companii este influențată de un mix complex de indicatori: structura de capital, calitatea și randamentul investițiilor pe termen lung, eficiența rotației capitalului de lucru, marginea de profit și structura de cheltuieli, gradul de concentrare al veniturilor în funcție de produs și clienți, evoluția principalelor piețe de desfacere, forțele de presiune din sectorul respectiv (puterea de negociere a clienților, agresivitatea furnizorilor, schimbări legislative care pot aduce modificări importante în ceea ce privește structura și nivelul cheltuielilor, progresul tehnologic și inovarea care pot oferi alternative mai ieftine sau produse substitut mai competitive).
Totuși, într-o perioadă de recesiune, cele mai des întâlnite șocuri negative sunt mixul de scădere a veniturilor, colectare mai lentă a creanțelor și creștere a costurilor de finanțare (deoarece lichiditatea scade și sentimentul predominant este cel de neîncredere). În acest context, orice companie ar trebui să se asigure că poate realiza o ajustare proporțională și a costurilor. Totuși, procesul de restructurare este îngreunat de următorii factori:
Ponderea cheltuielilor fixe în total cheltuieli. Astfel, putem avea două situații:
Cheltuieli fixe mari, situație în care compania subiect înregistrează o flexibilitate redusă, deoarece nu își poate ajusta cheltuielile proporțional cu dinamica descrescătoare a veniturilor. Din acest motiv, companiile respective au nevoie de o capitalizare ridicată (margine de profit mai mare, capital social, obligațiuni pe termen lung etc.)
Cheltuieli fixe mai reduse, situație în care compania subiect înregistrează o flexibilitate mai mare într-un proces de restructurare.
Durata medie de plată a furnizorilor (DPO). Astfel, putem avea două situații:
DPO-ul companiei subiect este în creștere (trend pe ultimii 3-5 ani) și peste media înregistrată la nivel sectorial – situație nefavorabilă, deoarece firma subiect este mai fragilă în contextul unor șocuri negative (neîncasare creanțe și/sau scădere venituri) deoarece înregistrează o povară ridicată din cauza facturilor retroactive (din spate) emise de furnizori;
DPO-ul firmei subiect este în scădere (trend pe ultimii 3-5 ani) și este sub media înregistrată la nivel sectorial – situație favorabilă, deoarece firmă subiect achită mai rapid facturile emise de către furnizori și este mai puțin fragilă în contextul unor șocuri negative (neîncasare creanțe și/sau scădere venituri). Această situație este sustenabilă doar dacă termenul de plată redus către furnizori este însoțit de o margine brută ridicată, în sensul că firma subiect primește discount-uri (care alimentează profiturile și numerarul viitor) pentru termenul de plată foarte redus.
Care sunt cele mai vulnerabile sectoare?
Din motivele expuse mai sus, atunci când companiile înregistrează o scădere a veniturilor cu X% (șoc total), de obicei acestea își pot restructura cheltuielile într-un ritm inferior, respectiv de Y% (mai mic comparative cu X%), și mai au de rezolvat și problema facturilor din spate care ajung la scadență. De aceea, șocul net nu este zero (nu există restructurare perfectă, iar atunci când veniturile scad, de obicei se dimineaza și marginea de profitabilitate), iar acesta poate fi estimat prin următoarea formulă:
SN = SR x (CF/CT + DPO/365), unde: SN = Șocul Net; SR = Șocul Real; CF = Cheltuieli Fixe; CT = Cheltuieli Totale; DPO = Days of Payables Outstanding (termenul mediu de plată al furnizorilor).
Astfel, atunci când veniturile înregistrate de o companie / sector scad, putem avea următoarele situații:
Șocul net este egal cu șocul real (SN = SR): caracteristică companiilor / sectoarelor care resimt șocul real din plin, fără să poată absorbi o parte din scăderea veniturilor prin restructurare;
Șocul net este superior șocului real (SN>SR): caracteristică companiilor / sectoarelor pro-ciclice, pentru care șocul exterior este amplificat prin efectul ridicat de levier (cheltuielile fixe sunt ridicate iar termenul de plată al furnizorilor este foarte extins);
Șocul net este inferior șocului real (SN<SR): caracterisica companiilor / sectoarelor anti-ciclice, pentru care șocul exterior este redus prin efectul scăzut de levier (cheltuielile fixe sunt mici iar termenul de plată al furnizorilor este restrâns, deci compania se poate restructura);
Pentru a evalua capacitatea de restructurare a sectoarelor din România, am calculat raportul dintre șocul net și șocul real (care reprezintă practic, conform formulei de mai sus, însumarea ponderii cheltuielilor fixe și a termenului de plată al furnizorilor) pentru toate companiile active în România. Rezultatele au fost agregate la nivel sectorial pentru perioada 2008 – 2016, și sunt ilustrate în tabelul următor, prin evidențierea celor mai afectate 5 sectoare (șocul net este mai mare, sau aproape egal cu șocul real), împreună cu sectoarele care înregistrează vulnerabilitatea cea mai scăzută (șocul net este mult inferior șocului real). Analizând cifrele din tabelul următor, observăm că firmele active în România înregistrează o scădere a capacității de restructurare și compensare a șocurilor negative privind scăderea veniturilor, de la 30% (anul 2008) la doar 23% (anul 2016). Conform ultimelor date financiare disponibile, aceasta înseamnă că mediul de afaceri local va resimți șocul scăderii veniturilor în proporție de 77%, comparativ cu 70% în anul 2008.
Cum pot să supraviețuiesc dacă fac această greșeală? Soluții !!!
Și totuși, există companii care fac această greșeală (veniturile încasate sunt inferioare cheltuielilor monetare, sau acestea înregistrează o volatilitate ridicată în contextul unor șocuri negative), dar reușesc să supraviețuiască și își continuă activitatea pe termen lung. Fenomenul nu este întâmplător, aceste firme respectând cel puțin una dintre condițiile enumerate mai jos pentru a putea supraviețui (listate în ordinea preferințelor observate în practica companiilor):
Utilizarea rezervelor din trezorerie
Extinderea termenelor de plată catre furnizori
Vânzarea din stocurile existente
Reducerea perioadei de încasare a creanțelor
Atragerea unei finanțări suplimentare
Valorificare activelor
Capitalizarea companiei prin aportul acționarului
Evident, alternativele enumerate anterior nu reprezintă decât niște soluții valabile pe termen scurt, pentru a putea depăși problemele temporare de lichiditate. Pentru a reveni la o dezvoltare sustenabilă pe termen lung, companiile care întâmpina această provocare trebuie să fie capabile să-și eficientizeze activitatea. Astfel, problema insuficienței veniturilor încasate comparativ cu nivelul cheltuielilor monetare poate fi depășită pe termen lung doar prin îmbunătățirea marginii de profitabilitate și creșterea valorii adăugate!
Având în vedere imunitatea mai scăzută a companiilor active în România, în articolul următor voi detalia motivul principal care determină această vulnerabilitate: finanțarea deficitara și efectul de contagiune! Pe curând !
Articol publicat de analistul economic Iancu Guda pe blogul său iancuguda.ro
