– Inainte de a-si plati darile la stat, sub pretextul ca fac reclama pentru a eficientiza societatea, managerii Uzinei Sodice Govora au alocat, cu generozitate, sume consistente unor firme care editeaza ziare si reviste obscure si unor fundatii
Privatizarea paguboasa a societatilor comerciale cu capital de stat – dupa ce acestea au fost devalizate chiar in prag de privatizare – si ulterior curatarea acestora prin -rostogolirea- datoriilor acumulate in carca contribuabililor reprezinta -sportul national- al ultimilor ani. Uzinele Sodice Govora, societate ca si preluata de Grupul Bega (apartinand controversatilor frati Cristescu), reprezinta exceptia care confirma regula. Desi aflata, la finele anului trecut, in imposibilitatea de a-si achita debitele catre stat sau furnizori, ca urmare a managementului -eficient- pe care l-au prestat managerii sai, acestia au gasit totusi sume consistente pe care sa le directioneze – chipurile, pentru a face publicitate uzinei si produselor sale – catre vistieria unor societati obscure care editeaza ziare si reviste cu un tiraj ce incape intr-un portbagaj. Ba chiar, din bugetul de publicitate alocat de managerii USG au beneficiat si ONG-uri anonime. Recunoscand ca reclama pe care s-au cheltuit miliarde de lei bune n-a fost eficienta si ca nu este moral cum s-a procedat, directorul general al USG, Ion Popescu, a incercat sa dreaga busuiocul, sustinand ca a fost presat: -Nu va spun ce presiuni foarte mari am avut pe tema asta-. Declarand ca -reclama prin ziare este fara efect-, Popescu a fost fortat sa admita ca a fost imorala alocarea unor sume pentru publicitate atata vreme cat din acei bani se puteau plati datoriile societatii. -Imi pare, pur si simplu, rau cand dau bani la publicitate-, a spus Popescu, care nu a putut raspunde cum a fost de acord sa aloce USG bani unui SRL pentru a-si face publicitate pe un teren de tenis. Declarand sec -imi bag picioarele in uzina asta, ca m-am saturat!-, Popescu a recunoscut ca a fost numit -cu dedicatie- la carma USG de catre Ovidiu Musetescu. Popescu a mai lasat sa se inteleaga ca inainte de a fi fost o provocare profesionala, sefia USG ar reprezenta trambulina sa catre Parlament.
Privatizarea pe nimic a unor societati comerciale de stat dupa ce acestea au fost devalizate inainte de a fi privatizate si apoi curatarea de catre guvernanti a entitatilor proaspat secatuite de bani prin -rostogolirea- datoriilor acumulate in carca contribuabililor au devenit un adevarat -sport national-. Uzinele Sodice Govora – societate ce este ca si preluata de Grupul Bega (apartinand controversatilor oameni de afaceri banateni Marius si Emil Cristescu) este doar unul dintre exemplele care demonstreaza cum managementul defectuos a contribuit la deprecierea considerabila, in prag de privatizare, a unei adevarate bijuterii a industriei autohone. Conform Ministerului Finantelor Publice, la finele anului trecut, USG avea o situatie financiara dezastruoasa ca urmare a managementului -eficient- prestat de directorii care s-au perindat la conducerea societatii: datorii totale – 1.276,493 mld. lei, capitaluri proprii (negative) – 411,736 mld. lei, pierderi nete – 267,72 mld. lei. Desi constienti ca ineficienta USG se repercuteaza direct asupra contribuabilului roman, actualul director al uzinei, Ion Popescu, si membri CA al USG au preferat sa -arunce- sume exorbitante (inainte de a fi achitate debitele bugetare si cele catre furnizori) pentru a face publicitate societatii si produselor sale: peste 7,6 mld. lei (aproximativ 261.800 USD) in 2001 si circa 3,5 mld. lei in 2002 (2,57 mld. lei in primele 10 luni, echivalent a 80.000 USD). Va intrebati ce efect a avut publicitatea asupra situatiei financiare a USG? Nici una. Motivul? Avand mana libera, managerii USG au directionat sume uriase destinate publicitatii catre cotidiene nationale sau locale obscure, al caror tiraj incape in portbagajul unei masini. Mai mult, din bugetul de publicitate al USG s-au infruptat, cu bunavointa managerilor USG, si ONG-uri anonime. Ce spune Ion Popescu vizavi de aceasta poveste? Recunoscand ca reclama pe care s-au cheltuit miliarde de lei n-a fost eficienta si ca nu este moral cum s-a procedat, managerul promovat de ministrul Musetescu la carma USG a incercat sa se scuze, -destainuind- (n.r. – intr-o discute telefonica) reporterilor nostri multe dintre secretele ce se ascund in spatele acestei societati valcene, care va fi preluata cu bunavointa guvernului de catre controversatii frati Cristescu.
– La finele lui 2001 ati avut pierderi, datorii, capitaluri proprii negative. Era legal si moral sa cheltuiti o groaza de bani pe publicitate, in loc sa-i folositi pentru plata datoriilor USG, care acum sunt aruncate in carca contribuabililor?
– Aveti timp sa veniti pana la mine sa va arat cifre si date?
– Detin toate datele, nu e nevoie.
– Stiu. Sa vedeti…
– Disecand contractele de publicitate si efectele lor, pot intelege ca reclama a fost ineficienta. Probabil contractele au fost incheiate pe baza unor interese sau persoana care s-a ocupat de promovare este incompetenta.
– Corect. Locale si nationale. Dar daca dvs. ati fi in locul meu director general… Am solicitat, pentru 2002, sa nu mi se acorde nici un ban pentru publicitate, ca eu daca am trei lei si dau la trei insi sau la doi, nu mai dau la sapte. Si este o presiune din partea ziarelor… N-am avut un departament care sa se ocupe de publicitate.
– De ce nu faceti publice presiunile la care sunteti supus? Pentru ca daca semnati un contract, trebuie sa-l respectati.
– Este foarte adevarat…
– Revin: nu e ilegal si imoral sa oferiti sume exorbitante pentru reclama inainte de a plati darile catre stat?
– De acord. E corect ce spuneti. Insa eu cand am venit aici, aveam o situatie extraordinar de dificila cu detergentul pe care-l aveam. Am facut reclama la produs, nu la societate. Am pierdut piata la acel detergent si m-am trezit in situatia…
– Inteleg. Ati acordat reclama, de exemplu, unei firme anonime in media, precum AS Tenis Club Aditen SRL, sau unor fundatii. Ce reclama va faceau acestea?
– Cu AS Tenis, este aprobarea CA-ului. Se face reclama pe un teren de tenis. Fundatii… Nu stiu exact. Dracu sa le ia! Atunci cand am semnat, a fost in 2001.
– Este penetrant asemenea gen de reclama?
– Unele dintre reclame sunt eficiente. Dar eu zic ca reclamele prin ziare sunt ineficiente.
– Si atunci de ce ati cheltuit atatia bani pentru reclama?
– Eu sunt in situatia ingrata… Cand am venit in uzina, din afara ei, nici nu stiam societatea… Nu va spun ce presiuni foarte mari am avut pe tema asta. Unele dintre ziare, de exemplu… Nu le-am dat publicitate ca nu am mai avut de unde… Si nu este vorba numai de USG, ci de toate societatile din Valcea.
– Ce fel presiuni? De ce ati cedat? Va are cineva cu ceva la mana?
– Nu ma au cu nimic la mana. Eu aveam doua sarcini aici: sa mentin societatea in functiune si sa o pregatesc pentru privatizare. Si eu a trebuit sa fac si imaginea societatii.
– Deci aveati sarcina sa mentineti USG in functiune cu orice pret.
– Eu am fost singurul care am eliminat niste societati care faceau servicii pentru noi, firme-capusa…
– Si a fost mai bine sa faceti reclama sau trebuia sa platiti datoriile?
– Am facut ce s-a putut. Daca ar fi trebuit sa ne luam dupa indicatorii pe care ii aveam, si eram pe pierdere, sigur ca n-am fi putut face, conform unei legi care era in urma cu vreo sase ani, publicitate. Acum nu ma mai restrictioneaza legea sa dau 5% din profitul brut sau daca am pierdere sa nu pot sa fac.
– Ca atare, ati facut publicitate cu riscul de a majora datoriile…
– Publicitate trebuia sa facem…
– Insa eficient, nu prin fituici cu tiraj de buzunar.
– Sigur… Ca nu am avut echipa, este adevarat… Dar eu zic ca reclama prin ziare este o reclama fara efect.
– Si atunci de ce ati apelat totusi la ziare?
– Din punctul de vedere al legislatiei, eu sunt in regula. Insa din punct de vedere moral, asa cum puneti dvs. problema, da, este imoral, recunosc. Este foarte corect! Sunteti pe sufletul meu… Asa este. Insa din pacate, sunt director aici… Imi bag picioarele in uzina asta, ca m-am saturat! Problema este alta. In 2000 am avut aprobat un buget de publicitate de noua miliarde de lei, am cheltuit opt, am solicitat patru miliarde de lei pentru 2002 si am cheltuit vreo trei miliarde si ceva pana acum… Deci, fata de ce mi s-a aprobat… Dar va spun ca-mi, pare pur si simplu, rau cand dau bani la publicitate. Insa eu sunt pus in situatia asta, ca trebuie sa fac ceva pentru produsul meu.
– Prime la angajati dati?
– Prima nu dau, ca a mai dat cineva si da cu subsemnatul acuma. Imi pare rau ca nu am dat. Aveam si buget. Dar aici toata lumea interpreteaza. Atat timp cat este o societate a statului, un bun al intregului popor. Si, spre exemplu, am 10-20 de sefi, unii pe aici, unii pe dincolo…
– S-au facut presiuni si din partea APAPS ca sa dati reclama cuiva anume?
– Domnule… Nu pot sa… Daca dvs. erati in situatia asta si ma intreba cineva de dvs., eu tot la fel spuneam: nu. Deci nu pot… Eu trebuie sa-mi asum, intr-o functie ca asta, toate riscurile. Eu eram constient ca o sa inceapa atacurile, ca o sa inceapa problemele cu privatizarea. M-am angajat dracu* la stat aiurea… Pur si simplu, intamplator m-a trimis aici. Pe plan local erau interese mari sa puna mana pe USG si ministrul Musetescu mi-a spus: -Du-te tu si rupe odata lantul ala de acolo!-. Am venit, ca este orgoliul asta al meu de oltean, ca al dracu* n-ar mai fi, sa arat ca pot sa fac o treaba, sa fac din rahat bici. Ma rog, e greu sa faci din rahat bici, ca poti sa faci biciul, da* sa nu plesneasca… Si dupa o luna cand am venit, au vrut sa ma dea afara. Pe povesti, pe prostii… Eu stiu ca am deranjat ca am venit aici. Si ministrul mi-a zis: -Bai, iti privatizam societatea ca sa scapi de toate presiunile pe care le stim si de toata cloaca aia de acolo!-. Sunt intr-o situatie deosebita. La presiunile care se fac si acum… Este o societate care se afla in centrul a tot ce se intampla in Valcea si de pe urma careia traiesc foarte multe societati. Si toata lumea te omoara. Eu le-am spus: -Bai, daca voi ma omorati pe mine, voi va omorati un om de unde mancati bani!-.
– Sunteti membru de partid?
– Da.
– Unde?
– La PSD. Sunt membru vechi. Acum m-am mutat aici, la Valcea.
– O sa candidati la alegerile viitoare?
– Al dracu* sa fiu, ca va spun acuma pe romaneste, ca sunt oltean. Aveam si eu in cap ca pot sa fac ceva pentru oameni. Dar daca candidez, incepe toata lumea cu tot felul de aiureli prin ziare.
– De ce sa apara? Ca publicitate le-ati dat.
– Le-am dat, le-am dat… Unii care le-am dat si nu le-am mai dat… Stiti cum este… Eu nu mai stiu daca ma ajuta. E un interes la toti oamenii din Romania. Este o treaba… Daca ati veni aici la o cafea o jumatate de ora…
– Ati cheltuit sume mari si pe reclama in ziare externe. De ce?
– La astia le-am dat numai o particica mica din bani si am sute de hartii de la ei ca sa le dau banii. A aparut si un interviu dat de mine, o reclama, acolo. Intr-adevar, ei si-au facut datoria, dar ei sunt foarte scumpi.
– In urma acestei reclame externe, livrarile la export au sporit?
– Da, sigur, au sporit, ca n-am probleme cu desfacerea marfii. N-am eu marfa cata pot sa dau. Dar nu pot sa stiu daca din cauza asta a sporit. Dar am facut reclama, se face reclama pentru Romania…
– Dar dvs. cheltuiti bani pentru a face reclama tarii? Nu sunt fonduri guvernamentale speciale pentru asta?
– Pe reclama externa pe care am facut-o noi a venit cel mai mare producator de soda din lume sa cumpere uzina. S-a negociat de trei ori la Londra si o data in Romania si erau pregatiti sa o cumpere. Numai ca au luat un imprumut de la o banca, n-au putut sa dea banii inapoi si au intrat sub administrarea bancii sau nu stiu cum… Ceva de genul asta. Era bine daca veneau aia…
– Gazele le-ati platit ca sa mearga uzina?
– Poate credeti ca o lauda, dar va arat hartiile. La trei zile cand ne-a oprit gazele, eu m-am dus in nume personal, pe o prietenie, am luat un imprumut pentru doua luni de zile si am platit gazele, toata suma, 12 miliarde de lei. Mi s-a reprosat de ce am dat drumul la uzina. Am zis: -Dar nu trebuia sa dau drumul la uzina?-. Si mi s-a zis: -Nu domnule, ca trebuia sa semnam noi un material si sa-l semneze ministrul dumneatale. Dumneata daca ai dat drumul la uzina, s-a mers mai departe cu privatizarea. Noi voiam sa punem noi mana pe uzina, mai avantajos-.
– Cine v-a spus asa?
– Nu pot domnule sa… Si acum, eu sunt in situatia asta ingrata… Ca sa nu va spun ce presiuni sunt pe alte probleme, in care am rezistat, am rezistat … Nu se poate rezista pana la… Pana la urma, dracu*, trebuia sa-mi iau eu la revedere si scapam de toate problemele astea. Ce ma interesa pe mine de USG, ca sa stau eu sa ma imbolnavesc?
– Colegii din partid nu va ajuta sa mearga treaba la uzina?
– Domnule, ce sa te ajute? Te mai ajuta cu un telefon – bai, mai tine-l trei zile si nu-l opri… Asta nu este un ajutor.
– La fondul asigurarilor de sanatate aveti datorii?
– Da, sigur ca avem. Sunt datorii care vin din urma.
– Noii patroni vor prelua USG cu datorii sau acestea se reesaloneaza, se sterg?
– Unele se reesaloneaza, unele vor fi sterse. Daca obtin acest lucru, este bine pentru societate. Ca nu obtine fratele Cristescu inlesnire de la plati, ci societatea.
– Daca USG ar fi pe zero, cat ar valora?
-10 milioane de dolari.
– Si cu cat se vinde acum?
– Am un capital social pe care l-am majorat cu datoria la AVAB (367 mld. lei) si care in spatele lui nu sta nimic, nici o substanta din care sa traiasca uzina… Deci n-ai nici capital social, n-ai nici finantare, preturile cresc continuu… Am sperat ca in 2001 se privatizeaza si s-a prelungit pana in 2002. Eu m-am achitat de toate problemele. Ma enervez, ca ma iau toti la intrebari pentru chestiuni care nu sunt ale mele, ca sunt al saptelea care semnez, si ce stiu eu ce au facut altii in spatele meu? Am facut acum ca prostu*, ca pe vremea lui Ceausescu, ca sa reducem costurile. Acum, daca veniti la mine, nici biscuiti nu am sa va dau. Am avut consiliu de administratie si le-am luat covrigei. Am ajuns la lucruri aberante, pe care nu le-as fi gandit ca trebuie sa le fac. Dar am zis ca daca nici asa nu le demonstrez ca fac reduceri acolo, o sa-mi spuna ca cheltuiesc pe protocol, pe alea…
– Nu ati facut un audit, ca sa vedeti cine ce a facut inaintea dvs.?
– Avem auditul si am luat masuri sa dau niste oameni afara. Dar s-au facut presiuni mari asupra mea si amenintari…
– Colegi din partid?
– Ma rog, toata lumea este membru de partid… Eu sunt cu constiinta impacata. Am facut tot ce am putut, tot ce se putea face. Ca puteam mai mult? Puteam, daca aveam si alt sprijin. Dar nu stie nimeni ce se ascunde in spatele tau. La inceput eram un tip extrem de ambitios, acum m-am inmuiat. Stateam de dimineata pana noaptea ca sa inteleg lucrurile din uzina. Le-am inteles, dar pentru unele era deja prea tarziu, pentru altele am luat masuri si le-am rezolvat… Pentru mine, asta este o experienta de viata.
