Desi datele disponibile inca nu permit evaluari concrete asupra efectelor propriu-zise ale preluarii sub controlul capitalului vest-european a axei majore a economiei, unele consideratii cu caracter exclusiv de problematica pot fi totusi avansate.
Judecand dupa profiturile deja realizate sau care se profileaza in sectoarele preluate de companiile vest-europene – productia si distributia petrolului, distributiile de gaze si electricitate, productia de otel si ciment, telefonia fixa si mobila, intregul (practic) sistem bancar – inseamna ca, daca pe ansamblu economia din Romania a cam scartait la sfarsitul anului 2005 si scartaie in continuare la inceputul anului 2006, poticnelile s-au produs si se produc de fapt in restul economiei, in partea in care capitalul autohton este (inca) preponderent, respectiv in intreprinderile inca de stat, in sutele de firme private cu protectie politico-clientelara, inca numeroase si cu pozitii importante, in sutele de mii de intreprinderi mici si mijlocii. Problema care prezinta un interes din punct de vedere nu numai stiintific, ci si strict practic, este ce se va intampla in anii ce vin.
Exista o intreaga paleta de situatii posibile. Va juca de-acum incolo componenta vest-europeana a economiei din Romania un rol de locomotiva pentru restul economiei? Sau, dimpotriva, ca presupunere opozita, va consuma aceasta componenta, versata si performanta, intr-atat de substantial din seva ce poate fi generata de economia din Romania in ansamblu incat restul economiei va pierde din potentialul sau si asa precar? Intrebarile nu sunt nici nepotrivite, nici nejustificate. Potentialul de generare de profit al actualei economii din Romania este limitat de nivelul scazut pe plan general al dezvoltarii, al dotarii tehnice, al organizarii si indemanarii manageriale. Segmentul din economie preluat de companiile vest-euroepen este format din sectoarele cu cea mai mare profitabilitate si oricum de profitabilitate sigura, sectoare care n-au probleme de clienti, caci acestia oricum exista, si nici probleme de valorificare a unor oportunitati de piata, caci acestea sunt aproape implicite pentru sectoarele respective. Companiile vest-europene din Romania vor extrage o buna parte din profiturile pe care va fi in stare sa le genereze economia din Romania in actualul stadiu. Problema este cat de mult se vor grabi s-o faca.
Daca se vor grabi prea tare, in ideea – de altfel de inteles si nu de incriminat in cazul unor companii private – sa recupereze cat mai repede sumele avansate la privatizari si investitii, vor subtia atat de sever potentialul de profit ce va ramane celorlalti actori de pe piata romaneasca, incat este posibil ca, o perioada de timp, imposibil de precizat, lucrurile sa mearga mai prost decat merg in celelalte componente ale economiei din Romania. Aceasta poate fi nu doar o ipoteza. Companiile vest-europene au preluat sectoare in care detin painea si cutitul in plan economic, deci toate parghiile necesare pentru a forta obtinerea inca de la inceput a unor profituri consistente. Sa mentionam, in acest sens, preturile la carburanti, otel sau ciment, tarifele la electricitate, gaze sau telefonie, precum si comisionale bancare, pentru a da numai cateva exemple. Detinand practic monopolul in aceste domenii pe piata romaneasca, companiile respective vor putea realiza profiturile pe care le doresc.
Numai ca vor impinge, cu cat profiturile lor vor fi mai mari, spre extinctie restul economiei, care si asa face fata cu greu tarifelor in crestere la utilitatile publice si indeosebi la energie. Daca nu vor manifesta retinere in exploatarea potentialului de profit existent, companiile vest-europene din axa majora a economiei din Romania risca sa se intalnesca destul de curand cu un clivaj contraproductiv, pentru ca, in mod evident, au nevoie ca treaba sa mearga si in restul economiei din Romania spre a-si putea extrage pe termen lung profiturile pentru care de fapt s-au implicat in Romania.
