De mai bine de un an, Banca Nationala amana declansarea falimentului Bancii Turco-Romane, justificandu-si lipsa de decizie fie prin fondurile trimise cu picatura din Turcia, fie prin povesti cu investitori salvatori. Ultima gaselnita pentru prelungirea agoniei se numeste Vakifbank, cea de-a patra banca turceasca de stat, care ar fi dispusa sa preia BTR. Pentru deponenti, vestea ar putea fi minunata, daca ideea salvarii unei banci falimentare din Romania nu ar fi declansat un intreg scandal in presa turca.
In fapt, turcii au si asa probleme cu Vakifbank, pe care se chinuie de mai multi ani sa o privatizeze. Institutia a fost implicata in numeroase scandaluri, de la sponsorizari frauduloase de campanii electorale, la acordarea de credite neperformante catorva companii private si banci -off-shore-. Vakifbank s-a lasat devalizata si de nepotul fostului presedinte Suleyman Demirel, iar daca adaugam pierderile uriase inregistrate intr-un dubios plasament facut intr-o mina de cupru din Africa de Sud, intelegem de ce presa si deponentii din Turcia nu se bucura prea mult de -afacerea- pe care Vakifbank o pregateste prin preluarea falimentarei banci romanesti. Pana acum, ea a cumparat deja participatiile din Turcia ale holdingului Bayindir si se pregateste sa-l sprijine pe proprietarul acestuia, un apropiat al -clanului Demirel-, sa acopere si gaurile lasate la participatiile din strainatate.
Dupa mai bine de un an de la declansarea crizei Bancii Turco-Romane (BTR), Banca Nationala a Romaniei nu s-a hotarat inca sa ia nici o decizie in privinta acesteia. Cu toate ca posibilitatile de prelungire a perioadelor de supraveghere speciala si a regimului special de decontare a platilor au fost de mult epuizate, Bancii Turco-Romane nu i s-a retras nici pana in prezent autorizatia de functionare si nici nu au fost demarate procedurile de faliment. Dupa ce cu cateva luni in urma reprezentantii institutiei anuntau ca banca va fi preluata de Is Bank din Turcia, care ar fi urmat sa vina cu o infuzie salvatoare de capital, in momentul de fata, o noua gaselnita a fost scoasa in fata pentru a mai prelungi o perioada agonia BTR. Ea se numeste Vakifbank si este una dintre bancile turce de stat devenite subit interesata de salvarea Bancii Turco-Romane.
Pentru deponentii care nu au reusit inca sa-si recupereze banii de la BTR, aceasta ar fi cu adevarat o veste buna, daca in Turcia nu s-ar fi declansat un intreg scandal vizavi de perspectiva implicarii unei banci de stat, pe care autoritatile se chinuie de mai mult timp sa o privatizeze, in preluarea unei institutii falimentare private dintr-o alta tara. Ar fi ca si cum deponentilor Bancii Comerciale Romane li s-ar explica intr-o buna zi ca institutia careia i-au incredintat economiile nu a gasit altceva mai bun de facut decat sa salveze, din banii proprii, o banca turca aflata in pragul falimentului. In realitate, situatia este mult mai complicata de-atat. In devalizarea Bancii Turco-Romane, presa turca a semnalat implicarea mai multor oficiali guvernamentali si a diferitilor apropiati ai acestora, ceea ce explica dispozitia Guvernului de la Ankara de a se implica in salvarea BTR. De altfel, din Turcia au fost trimise pana acum cateva milioane de dolari pentru a plati o parte dintre deponenti.
Potentialul salvator al Bancii Turco-Romane, Vakifbank, este un mai vechi client al cronicilor de scandal din presa turca, implicat in mai multe -tunuri- date de diferiti oficiali sau apropiati ai acestora. Impreuna cu alte trei banci de stat (Ziraat, Emlakbank sI Halkbank), Vakifbank a plasat peste un milion de dolari in reclame mediatice pentru sustinerea campaniei electorale din 1995 a fostului premier turc Tansu Ciller. Cazul a inflamat opinia publica si a fost urmat, in mai putin de doi ani, de un alt scandal. De data aceasta, celebrul raport Susurluk, prezentat de seful Corpului de Control al primului-ministru din acea perioada, Kultlu Savas, dezvaluia demersurile facute de un grup de persoane din administratia bancii publice Sekerbank, pentru preluarea controlului asupra altor banci de stat, printre care Vakifbank, Ziraat Bank si Emlak Kredi Bank. Potrivit raportului citat, grupul respectiv s-a folosit de influenta astfel castigata, pentru a obliga bancile mentionate sa acorde o serie de credite neperformante unor companii private so banci -off-shore-. Astfel, Vakifbank si-a alocat atunci cea mai mare parte a resurselor atrase unui numar redus de companii, care nu si-au mai returnat imprumuturile.
Un alt scandal legat de Vakifbank a izbucnit la finele anului trecut, cand Murat Demirel, nepotul fostului presedinte Suleyman Demirel, a fost arestat pentru devalizarea mai multor banci. Pe langa Egebank, pe care acesta o detinea, Murat Demirel a devalizat si Vakifbank, Halbank si Emlakbank, acestea din urma acordand credite neperformante de peste 150 milioane de dolari companiilor sale. De altfel, Vakifbank s-a mai remarcat prin dubioase plasamente perdante si in 1998, cand, impreuna cu o companie detinuta de municipalitatea din Ankara, a cumparat, pentru a exploata, o mina de cupru in Africa de Sud, demers din care a pierdut circa 9.000 miliarde de lire turcesti.
In momentul de fata, Guvernul turc se straduie sa privatizeze Vakifbank prin orice mijloace, pentru a indeplini una dintre principalele conditii din acordul cu FMI. Incercari similare din trecut au esuat, datorita structurii deosebite a actionariatului (institutia este detinuta, in majoritate, de cateva fundatii de stat), privatizarea acesteia fiind contestata la Curtea Constitutionala de Partidul Virtutii (FP). Chiar daca situatia este sensibila in pragul privatizarii, Vakifbank a continuat sa se implice in diferite afaceri cu membri ai -clanului Demirel-. Presa turca a relatat pe larg protectia pe care banca a acordat-o proprietarului Bayindir, Kamuran Cortuk, preluand, la interventia premierului Bulent Ecevit, impreuna cu Is Bank, participatiile din Turcia ale holdingului falimentar. Interventiile au mers mai departe si pentru salvarea participatiilor din strainatate ale Bayindir, inclusiv pentru BTR. Chiar daca aceasta din urma este o banca privata, premierul Ecevit a trimis, in noiembrie 2000, in Romania, o echipa de oficiali ai bancii centrale si trezoreriei. Acesteia i-a urmat o noua echipa formata din reprezentanti ai Vakifbank, Halbank si Ziraat Bank, care au decis ca nu este un moment propice preluarii, recomandandu-i lui Cortuk sa-si vanda diferite participatii pentru a rezolva criza de lichiditati de la BTR. Intre timp, Vakifbank pare sa se fi razgandit in privinta oportunitatii preluarii BTR, fapt de natura sa inflameze din nou deponentii acesteia, prea putin dispusi sa-si stie economiile plasate in falimentara banca romaneasca.
