Unul dintre patronatele-fantoma din mediul dambovitean de -afaceri- – Alianta Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR, condusa de aprigul intreprinzator Gheorghe Copos) – a tras o noua pacaleala de proportii istorice, in plin centrul administrativ al Uniunii Europene. Batandu-se cu caramida in piept ca ar fi membri ai Uniunii Confederatiilor Industriale si Patronale din Europa (UNICE, cu sediul in Bruxelles), oamenii lui Copos au organizat o manifestare de o insemnatate extraordinara atat pentru pestii din oceane, cat si pentru crocodilii de pe canalul TV National Geografic. Evenimentul s-a numit, nici mai mult, nici mai putin decat -ACPR Day- (?!), un fel de business-meeting intre oameni care nu sunt de afaceri. -Ziua ACPR- n-a durat, la Bruxelles, mai mult de doua-trei ore, astfel ca si discursurile inaltatoare ale unor invitati de marca au fost rostite in mare graba. Mai important este insa cui apartine de fapt spatiul in care s-a desfasurat petrecerea: Rue Montoyer nr. 12 este sediul reprezentantei Romaniei pe langa Uniunea Europeana, o cladire in toata regula, pentru care cheltuielile de intretinere si salarizarea personalului sunt acoperite din bugetul statului roman, adica din banii contribuabililor! Din ordin de -mai sus- (prietenii din MAE stiu de ce), acelasi saptiu e folosit si de oamenii lui Copos ca… sediu al reprezentantei ACPR la Bruxelles. Cunoscatorii locului ne-au transmis ca, spre exemplu, receptia organizata cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei s-a desfasurat in alta parte, probabil din respect pentru contribuabilii romani, dar Mr. Copos a trecut cu brio peste asemenea -impedimente-. Au fost folosite din plin toate dotarile si personalul care deserveste reprezentanta Romaniei pe langa UE, pentru ca patronatul-fantoma ACPR sa-si consolideze falsa-i imagine.
Reamintim ca -alianta- lui Copos e formata din asociatii de afaceri ce nu sunt organizate ca patronate in sensul legii, carora li se adauga cateva patronate compuse din societati cu capital majoritar de stat aflate, (abia) acum in proces de privatizare. Prea putini membri reprezinta companii private. Si atunci, ce fel de -confederatii- s-au aliat in ACPR? Raspunsul la aceasta intrebare explica si natura non-patronala, in care predomina capitalul de stat. Culmea este ca tocmai astfel de parametri sunt respinsi, de regula, in candidaturile pentru apartenenta la Uniunea Confederatiilor Industriale si Patronale din Europa – UNICE! Mai grav este insa faptul ca ACPR flutura pe toate canalele, mai ales in afara granitelor tarii si pe Internet, informatii potrivit carora ar reprezenta peste 60% din forta de munca angajata in Romania, ca si alte elucubratii relativ haioase, pe care cunoscatorii din mediile patronale si de afaceri le privesc cu ironie, dar nu fara oarecare revolta.
Probabil ca, la UNICE, pacaleli de o asemenea amploare nu s-au mai vazut niciodata, astfel ca patronilor din UE le e mai comod sa ia de bune astfel de informatii, decat sa intreprinda o minima verificare. -Varza de Bruxelles- a fost servita (si) cu ocazia -ACPR Day- pe tavi atat de stralucitoare, incat inaltii exponenti ai miscarii patronale din Europa chiar au avut sentimentul ca stau de vorba cu adevaratii reprezentanti ai Romaniei, ai mediului de afaceri romanesc… Le uram sa le fie de bine, dar mentionam si ca momentul adevarului nu e departe: confederatiile patronale serioase, reprezentative din tara noastra (intre care se numara Uniunea Generala a Industriasilor din Romania – UGIR-1903) au inceput deja sa formuleze o serie de solicitari catre principalele institutii europene si internationale de profil, demascand falsurile grosolane pe care s-a construit imaginea ACPR. Si nu e exclus ca, atunci cand realitatea va razbate la lumina, patronii din UE pacaliti de Copos sa ceara socoteala pentru faptul ca au fost pusi in aceasta situatie atat de jenanta, in care au acordat incredere si chiar sprijin unei fantome patronale din Romania…
