Vazand ca anul trecut manevra semnarii unui acord social cu sindicatele i-a asigurat o liniste nesperata, Executivul condus de Adrian Nastase s-a gandit acum sa pluseze si sa propuna semnarea unui document similar, insa nu valabil numai pentru anul in curs, ci pana in 2004.
Ba mai mult, Guvernul, dupa ce a fost mustruluit in 2002 ca nu si-a respectat angajamentele, se fereste in prezent sa mai faca promisiuni. Daca in acordul social semnat la 19 februarie 2001 erau prevazute mai multe obiective ce urmau a fi indeplinite pana la finele anului – cum ar fi cresterea salariului real, adoptarea unor proiecte de lege si alte masuri economico-sociale -, in proiectul de acord care este negociat in prezent cu sindicatele nu apar foarte multe lucruri concrete.
Mai exact, mare parte dintre tintele declarate pentru 2002 sunt masuri care au fost deja anuntate si chiar legiferate sau cuprinse in memorandumul cu Fondul Monetar International. Este cazul majorarii, de la 1 martie, a salariului minim pe economie, de la 1.400.000 la 1.750.000 lei, masura care a fost adoptata de Guvern inca de la finele anului trecut. Guvernantii isi mai iau si alta masura de precautie in acest sens, fiind prevazut in proiectul de acord faptul ca grilele de salarizare nu vor fi legate de nivelul salariului minim brut pe tara. Cu alte cuvinte, exista pericolul evident de a se derapa spre o aplatizare a salariilor, atat timp cat ridicarea nivelului grilei minime de salarizare nu este insotita de o crestere porportionala a veniturilor de la grilele superioare.
Si majorarea la 150.000 lei de la 1 ianuarie si apoi, de la 1 iulie, la 180.000 lei a alocatiilor pentru copii, o alta prevedere a proiectului de acord, este o alta masura care a fost deja anuntata. Ca si aplicarea legii privind venitul minim garantat sau aplicarea primei etape de recorelare a pensiilor.
Promisiuni economice fara cifre concrete
Daca in domeniul social lucrurile sunt precizate mai concret, chiar daca se stiu deja, nu acelasi lucru se poate spune despre domeniul economic. Aici lipsesc cu desavarsire cifrele, ceea ce face ca nici un ministru sa nu poata fi acuzat ulterior de nerespectarea vreunei prevederi. Formularile sunt extrem de vagi, cum ar fi, de exemplu: -exercitarea unei guvernari corporative mai eficiente-, -finantarea neinflationista a deficitului bugetar- sau -promovarea concurentei prin incurajarea unui mediu de afaceri prietenos-.
Doua confederatii sindicale – Cartel Alfa si BNS – nici nu s-au prezentat la negocierile care au inceput pe marginea acordului social. O alta, CNSLR–Fratia-, a anuntat ca va lua o decizie finala in luna martie, in functie de mersul negocierilor, si aceasta chiar daca are o relatie mai speciala cu partidul de guvernamant.
Daca sindicatele sunt mai reticente, organizatiile patronale s-au grabit, una cate una, sa anunte ca vor semna pactul social. De altfel, nici anul trecut nu a existat vreo uniune patronala care sa reclame nerespectarea prevederilor documentului sau sa-l denunte, asa cum au facut Cartel Alfa si BNS in toamna.
In situatia fericita in care se vor gasi destui musterii la masa parafarii acordului, acesta nu va fi decat unul de fatada, care sa cosmetizeze imaginea Guvernului in fata organismelor internationale.
