Din fisele de cont aflate in posesia noastra rezulta ca Sorin Vintu, Nicolae Popa (cautat prin Interpol), Gelsor SA si alte cateva persoane -initiate- nu au facut altceva, dupa decembrie 1999, decat sa rascumpere masiv unitatile de fond detinute la FNI, ca si cum ar fi fost intr-o cursa, pe ultima suta de metri. Oare de ce, pana spre inceputul anului 2000, au facut si operatiuni de cumparare, iar de atunci si pana la sfarsitul FNI, doar de rascumparare? O intrebare de bun-simt, chiar daca retorica…
Sumele castigate de Vintu si de Gelsor de pe urma administrarii Fondului National de Investitii si a utilizarii parghiilor si informatiilor detinute pentru a cumpara si rascumpara unitati de fond se situeaza la un nivel pe care chiar si un roman bogat cu greu si-l poate imagina ca ar fi cu putinta de obtinut intr-un interval de timp atat de scurt.
Spre exemplu, Gelsor SA a incasat, de la SOV Invest, numai in 1998 si 1999, o suma de aproximativ 120 miliarde de lei, sub titulatura de -comision de asociere-. Sorin Vintu, pe de alta parte, a rascumparat circa 130 de miliarde numai in luna ianuarie a anului 2000, -operatiunea- continuand intr-un ritm accelerat pana in luna mai a anului 2000. Cu alte cuvinte, exista raspuns si la una dintre intrebarile fundamentale din dreptul roman: -Qui prodest?- – Cui foloseste?, intrebare pe care trebuie sa si-o puna orice anchetator.
Asa cum am aratat pana acum, Sorin Vintu nu a fost nicidecum o persoana oarecare in raport cu SOV Invest si Fondul National de Investitii. Ba mai mult, avea chiar si capacitatea de a obtine de la SOV Invest (chiar daca aflat sub supravegherea politiei, dupa incetarea platilor la FNI) ceea ce nimeni nu putea obtine: fise analitice din evidenta contabila sau extrase de cont cu privire la operatiunile care il interesau. Revine organelor de ancheta sarcina de a stabili cine sunt persoanele care puteau opera in baza de date a SOV Invest – FNI in luna august a anului 2000, la trei luni dupa dezastrul care a dus la pagubirea a sute de mii de romani. Si nu oricum, ne referim aici la cei care au accesat serverul central SOV Invest, la cumpana noptii dintre 29 si 30 august (intre orele 23.00 si 1.30), dupa ce acesta a fost declarat -curatat- de catre politie. Materiale care trebuia sa ajunga in mainile lui Vintu si ale colaboratorilor acestuia. Noi am intentionat doar sa aratam ca Sorin Ovidiu Vintu a avut inca de la inceput raporturi preferentiale cu SOV Invest.
Fapt care nu are cum sa fie o noutate pentru organele de ancheta, numeroase materiale si declaratii aflate la dispozitia organelor de urmarire penala aratand ca Vintu a avut permanent, in perioada 1995-2000, posibilitatea de a interveni in administrarea SOV Invest. Mai mult, ca a folosit din plin aceasta posibilitate pentru satisfacerea propriilor interese. In general, utilizarea de informatii confidentiale este un delict, dar in Romania aceasta problema a fost definita si reglementata mai corect abia in ultimii ani. Vintu a fost, reiese din declaratii, detinatorul unor astfel de informatii confidentiale si le-a folosit din plin. Mai mult, Sorin Ovidiu Vintu s-a amestecat direct in administrarea Fondului National de Investitii chiar dupa ce vanduse (aparent se sustine) actiunile SOV Invest, detinute de partenerul sau Gheorghe Teodorescu, catre Centrocoop si dupa ce Gelsor SA se separase de SOV Invest.
Din fisele de cont existente rezulta ca Sorin Vintu, Nicolae Popa (cautat prin Interpol), Gelsor SA si alti cativa initiati nu au facut altceva, dupa decembrie 1999, decat sa rascumpere masiv unitatile de fond detinute la FNI, ca si cum ar fi fost intr-o cursa contracronometru. Oare de ce, pana spre inceputul anului 2000, au facut si operatiuni de cumparare, iar de atunci si pana la sfarsitul FNI doar de rascumparare? O intrebare de bun simt, chiar daca retorica…
Sumele castigate de Vintu si de Gelsor de pe urma administrarii Fondului National de Investitii si a utilizarii parghiilor si informatiilor detinute pentru a cumpara si rascumpara unitati de fond se situeaza la un nivel pe care chiar si un roman bogat cu greu si-l poate imagina ca ar fi cu putinta de obtinut intr-un interval de timp atat de scurt.
Spre exemplu, Gelsor SA a incasat, de la SOV Invest, numai in 1998 si 1999, o suma de aproximativ 120 miliarde de lei, sub titulatura de -comision de asociere-. Sorin Vintu, pe de alta parte, a rascumparat circa 130 de miliarde numai in luna ianuarie a anului 2000, -operatiunea- continuand intr-un ritm accelerat pana in luna mai a anului 2000. Cu alte cuvinte, exista raspuns si la una dintre intrebarile fundamentale din dreptul roman: -Qui prodest?- – Cui foloseste?, intrebare pe care trebuie sa si-o puna orice anchetator. Pentru o alta, pe care si-o vor fi pus-o multi altii – -Oare ce au facut profitorii FNI cu toti banii si cati mai au din ei- – vom incerca unele raspunsuri in numerele viitoare.
