In istorie, crizele se rezolva prin masuri exceptionale puse in aplicare de personalitati providentiale. Doar pentru istoria adevarata ramane valabila aceasta axioma, pentru ca, atunci cand vine vorba de PSD, niciuna din reguli nu se aplica. Nu stiu cum se face, dar de 16 ani incoace solutia pentru toate crizele prin care a trecut actualul PSD, extras din radacina si naravurile Partidului Comunist, poarta un singur nume: Ion Iliescu. Multi au sperat ca odata cu congresul din 2005 al social-democratilor, cand s-a produs-marea tradare-, asa cum o numeau la vremea aceea eternii iliescieni, am scapat din viata politica activa de zambetul larg si perfid al Bunicutei. N-a fost sa fie asa… A stat ce-a stat Iliescu in umbra, s-a mai intalnit la o cafea cu Petre Roman discutand despre vremurile bune (pentru ei) de altadata, a mai pitrocit un pol social, dar nimic nu l-a remontat. Pana la criza din PSD.
De-ndata ce social-democratii au dat semne de scandal, aparand critici, acuzatii, matusi Tamara sau soacre datatoare de dureri de cap si anchete ale DNA, Iliescu a simtit ca destinul e din nou de partea sa, a iesit din cotloanele partidului si a aparut din nou in luminile rampei. De aici si pana la conturarea imaginii de salvator al partidului n-a mai fost decat un pas, avand in vedere ca destinele social-democratilor se aflau in mainile lui Mircea Geoana, -prostanacul- cum il -alintase- chiar Iliescu.
Intinerit cu peste 30 de ani, asa cum insusi declara la aniversarea celor 76 de primaveri, Iliescu a luat la picior organizatiile de baza, dornic sa respire aerul tare al activistilor de partid si sa se bucure din nou de baile de multime. Iar asteptarile nu i-au fost inselate. Satui de scandalurile neintrerupte care macina varful partidului si indignati de opulenta unor lideri social-democrati, pesedistii de rand au gasit in Iliescu, spre disperarea multora, un Mesia al PSD. Incurajat de primirile calduroase la talpa partidului, Iliescu a inceput revolutia la varf. Profitand de indeciziile lui Geoana, el i-a convocat pe parlamentarii partidului la o sedinta ad-hoc, l-a mustruluit pe Nastase si a preluat initiativa convocarii unui congres extraordinar al PSD in toamna acestui an.
Iata ca, la numai un an de la exilarea sa in structurile marginale ale PSD, Iliescu este pregatit sa revina pe calul -omului sarac si cinstit- in fruntea partidului. De data aceasta, pare sa aiba toate atuurile de partea sa, intrucat nu o duce in carca nici pe matusa Tamara sau alte afaceri de competenta DNA si nici nu este ezitant cand vine vorba de rezolvarea problemelor spinoase ale partidului. Si uite-asa, vrand-nevrand, dupa 16 ani, Iliescu ramane un rau necesar pentru politica romaneasca.
