Cu stupoare am constatat că domnia lui nea Nicu Văcăroiu la Palatul Cotroceni, care, spre binele tuturor românilor sperăm să i se pună capăt la sfârşitul acestei săptămâni, a îngropat în fişierele internautice Raportul Comisiei Tismăneanu, ce condamna comunismul cu toate ororile şi grozăviile celor peste 40 de ani de dictatură. Actul de reparaţie morală făcut de preşedintele Traian Băsescu la sfârşitul anului trecut a atras încă de la prezentarea documentului în Parlament furia şobolanilor roşii care s-au aciuat pe fotoliile comode încă de la începutul anilor *90. Feţele desfigurate de furie ale lui Ion Iliescu şi ale acoliţilor săi, în momentul în care Băsescu amintea de ororile ciumei roşii, de miile de intelectuali omorâţi în închisorile comuniste, vor rămâne vii în memoriile celor care au privit la televizor acest moment istoric pentru societatea românească. Iată că aşa cum ne-au obişnuit de 50 de ani încoace, comuniştii nu uită şi nu iartă. Odată ajuns la Cotroceni, graţie monstruoasei coaliţii PSD-PNL-PRM-PC, nea Nicu Văcăroiu nu s-a mulţumit să gestioneze treburile administrative ale preşedinţiei, aşa cum ar fi fost normal şi de bun-simţ să se întâmple. Din nefericire, asistăm la un soi de restauraţie iliesciană în fruntea României, pentru care nimeni nu a dat gir politic în 2004. De multe ori am afirmat, cu argumente, că Iliescu este cel mai mare rău care i se putea întâmpla României după 1990, şi din păcate, lucrurile nu s-au schimbat nici măcar odată cu terminarea mandatelor sale prezidenţiale. Iliescu acţionează astăzi prin intermediul lui Văcăroiu, Geoană şi alţi pesedişti de seamă care acţionează prompt la comenzile Bunicuţei cu hainele îmbâcsite de marxism-leninism. Iar printre primele dorinţe ale lui Iliescu a fost bineînţeles îngroparea cât mai adâncă a -infamului- raport Tismăneanu care pătează idealurile nobile ale comunismului atât de drag nostalgicilor pesedişti. N-a avut decât o vorbă Iliescu să zică , iar nea Nicu s-a executat prompt, raportul dispărând de pe pagina principală de internet a preşedinţiei, fiind ascuns undeva în cotloanele sutelor de comunicate de presă. Probabil că raportul Tismăneanu îl bântuie pe Iliescu şi tovarăşii săi, mai dihai decât de morţii aşa-zisei revoluţii şi ai mineriadelor, dacă a ţinut ca documentul să se facă nevăzut pe pagina de internet oficială a preşedinţiei. Îi sugerăm tovarăşului Iliescu ca, în spiritul înaintaşilor săi, să ardă raportul în piaţa publică şi, de ce nu să redeschidă un nou canal pentru reacţionarii care l-au scris şi care au îndrăznit astfel să întine valorile comunismului.
