Europenii s-au obişnuit să strambe din nas atunci cand aud vorbindu-se despre romani. Pentru mulţi dintre ei, romanii sunt hoţii, prostituatele sau ţiganii aciuaţi la periferiile marilor oraşe europene. Pentru a scăpa de ţiganii romani, italienii i-au băgat în ghetouri, la marginea oraşelor, iar mai nou, se vorbeşte de săparea unor tranşee de izolare. Ca la război.
Există şi excepţii, nu puţine, dar cu cateva flori într-un lan de buruieni nu reuşeşti să schimbi imaginea. Cu atat mai greu cu cat nici nu încerci acest lucru. Romania nu face nimic pentru a-şi schimba puţin cate puţin imaginea în lume. Echipele care s-au perindat la Palatul Victoria, în ultimii ani, şi-au stabilit frumos în programul de guvernare strategii de îmbunătăţire a imaginii ţării. Şi atat. Dincolo de vorbe şi programe frumos ambalate nu a existat nimic. Poate doar -ţepe- precum deja celebrul album -Eterna şi fascinanta Romanie- care a prăduit bugetul ţării de cateva milioane de dolari, graţie -măiestriei- pesedistului Viorel Hrebenciuc. Ca să fie trendy, noul guvern portocaliu a constituit chiar o comisie care avea menirea să găsească brandul de ţară. Cu timpul s-a ales praful şi de comisie, care s-a destrămat, şi de brand, care n-a mai fost găsit nici pană în zilele noastre. Atacurile din presa occidentală la adresa Romaniei, care au precedat intrarea noastră în Uniunea European, i-au prins pe oficialii de la Bucureşti cu pantalonii-n vine. Nu exista niciun plan de contracarare a campaniei de denigrare a romanilor, aşa că am rămas în continuare cu eticheta – de aducători de TBC, SIDA sau alte boli cu nume sonore – creată cu măiestrie de presa britanică şi italiană. Drept răspuns, guvernul de la Bucureşti a trimis cateva proteste diplomatice şi a elaborat cateva declaraţii în care încerca anemic să schimbe imaginile create deja în Occident. Numai că atunci cand lupţi cu declaraţii oficiale împotriva unor articole de presă bine scrise, chiar dacă slab argumentate, războiul e pierdut încă de la început. Iar lucrul acesta s-a reflectat în modul în care ţările UE au deschis piaţa muncii pentru romani. Aproape deloc am putea spune, dacă ne gandim la restricţiile aplicate de majoritatea ţărilor europene, inclusiv de foştii noştri parteneri din blocul comunist. Dinspre Bucureşti, aceeaşi linişte. Miniştrii s-au veselit cu toţii la Revelionul Integrării, iar acum se odihnesc. La fel şi strategiile de schimbare la faţă a Romaniei europene.
