Am un prieten care are un papagal. Ii fascineaza pe toti cei care intra in casa, se opresc langa cusca mare, plina de coji de seminte. E un papagal sud-american, fidel unui singur stapan. Pe restul ii musca. Frumos colorat, mare cat un cotoi, invata repede. Cand ii merge bine, fluiera precum telefonul, terorizeaza cainele strigand cu vocea stapanului, -Hotu*…-, de vine ala gafaind din fundul curtii, dar din cand in cand are perioade de melancolie. Din motive pe care nici veterinarul din Ciofliceni nu le-a gasit intra in depresie. E trist si isi smulge penele de pe gat. Una cate una, metodic, ca un nebun de la Balaceanca…
Povestea papagalului, istorisita de stapan, m-a facut sa-l inteleg pe Theodor Stolojan. Spre deosebire de Ion Cristoiu si Zoe Petre, care au analizat cu seriozitate miscarile lui Stolojan, eu l-as trata ca pe un papagal!
Venit la liberali in 2002, direct din campania electorala unde a candidat la presedintia Romaniei pentru PNL, trecand prin Comitetul de sprijin al candidaturii lui Iliescu la presedintia Romaniei in 1996, dar si fost prim-ministru al Romaniei prin bunavointa FDSN, Theodor Stolojan a capatat o -depresie- in campania electorala din 2004 de a ajuns dintr-un posibil presedinte al Romaniei un simplu amploiat… Din seful lui Basescu a ajuns angajatul lui! Genial ca om politic! Miscari uluitoare, tip Ronaldinho.
Nu ne-a explicat niciodata de ce a fugit din Romania in 1992 pentru un post de functionar, izolat, intr-un birou fara fereastra la Banca Mondiala. N-a lamurit cum a fost povestea cu santajul din campania electorala, o minciuna care ar trebui sa-l trimita in lumea necuvantatoarelor! N-are minima verticalitate morala de a anunta ca vrea sa faca un partid pentru presedintele Basescu, sa rupa cat mai multi parlamentari liberali, care sa-l schimbe pe Tariceanu!
De pe umarul Capitanului Basescu, Stolojan ne recita lectia pe care i-au repetat-o pana i-a intrat in cap. Ne abureste, cu nesimtirea papagalului, ca face politica doar in timpul liber. Ca si cand un papagal ar avea treaba de facut…
Daca ar fi avut o farama de bun-simt, Stolojan si-ar fi dat demisia de la Cotroceni si ar fi plecat, asa dezamagit cum se declara de liberali, undeva in munti. Sa-si smulga penele de pe gat in liniste! Dar atunci, nu-i mai dadea Capitanul seminte de spart.
O ultima recomandare i-as face lui Stolojan. Noul imn al liberalilor-basescieni sa fie -Ma iubeste femeile/ si e moarte dupe mine…-. E perfect pentru crasma de la Cotroceni!
