Traian Basescu a fost la Bruxelles. Fara pic de respect pentru Axa Washington-Londra. Pentru a sarbatori primirea oficiala a Romaniei in Uniunea Europeana. Vesel si bine dispus, a fixat Romania pe harta de turta dulce a Europei. A zambit galant, a vorbit audientei. Ne-a spus ca e bine, dar si ca trebuie sa fim atenti. Asta in timp ce un fostul competitor, A.N., se afla la tribunal in primul termen dintr-un dosar deschis pe numele sau. Coruptia si integrarea erau din nou suprapuse intr-o serie de coincidente care nu mai uimesc demult. Indiscutabil, Guverarea Nastase a avut lipsuri si greseli. Indiscutabil, premierul Tariceanu se confrunta cu probleme similare. Cei doi au condus insa Guvernele care au finalizat, primul, negocierile, cel de-al doilea, procesul propriu-zis de integrare. Si totusi, cel care a umplut micile ecrane a fost presedintele Basescu. Un presedinte al carui principal efort in cursa pentru integrare a fost acela de la a-l darama pe Calin Popescu Tariceanu. Marile probleme ale integrarii au fost rezolvate la nivel executiv. Marile greseli vor fi suportate de cele 22 de milioane de romani. Marile merite le culege presedintele. Cand in fapt, meritul lui a fost ca nu a reusit sa strice totul.
Zambetele si prietenia afisata alaturi de Calin Popescu Tariceanu nu cred ca ar trebui sa-l linisteasca pe premier. Dimpotriva. Cu ceva timp in urma, intr-o seara de vara din 2005, cei doi au petrecut o seara la un restaurant, au dansat cu sotiile, s-au simtit bine, si totul in fata camerelor de filmat. A doua zi, presedintele il ataca dur pe premier. De atunci ne-am invatat ca zambetele presedintelui seamana mai degraba cu ranjetul macelarului in timpul ascutirii satarului.
Revenim la turta dulce. Traian Basescu s-a implicat din prima zi de mandat in politica externa romaneasca. Axa Washington -Londra-Bucuresti a devenit deja un brand personal, bazat, ce-i drept, pe o iluzie si nu pe o realitate. O iluzie istorica, un parteneriat cu -licuriciul cel mare-. Parteneriat completat si de atacuri la adresa Rusiei. O directie aleasa si ea pentru un anumit public bine determinat. Iar Europa a fost cand corupta, cand simbolul civilizatiei spre care tindem. In functie de ocazie si de auditoriu. Asa cum dragostea trece prin stomac, politica externa a presedintelui trece prin calculele sale de imagine. E simplu si dureros. Dar e o realitate. Si totusi ne integram. Iar Calin Popescu Tariceanu se mai bucura cat mai poate, Adrian Nastase rezista cat mai poate, iar noi speram… Cat mai putem…
