Federația Coaliția pentru Educație a luat act de Lista de revendicări care a stat la baza protestului din data de 1 iunie.
Ca una dintre părțile cointeresate, susținem și noi că este nevoie de alocarea a 6% din PIB pentru educație, considerând, în primul rând, că o țară care nu investește în educație nu are viitor. Credem în echitate, într-un interes comun, mai presus de interese individuale trecătoare și considerăm că echitatea din sistemul de salarizare trebuie să se reflecte în accesul egal la aceeași calitate a educației primite de toți copiii din România.
Susținem, în primul rând, că este nevoie de o viziune comună, asumată de toate părțile cointeresate, o strategie cu ținte specifice și un plan pe termen mediu și lung, prin care să ne asigurăm că elevii din România primesc o educație mai bună de la an la an.
Da, profesorii trebuie să fie (mult) mai bine plătiți, ca o formă de respect a profesiei și ca o formă de investiție. Ministerul Muncii a prezentat sindicatelor o soluție documentată care să rezolve disfuncționalități existente deja în sistem, au fost propuse trei scenarii și a fost aleasă o soluție care poate fi suportată financiar în contextul de organizare și funcționare ale sistemului actual.
La nivelul opiniei publice, se cunosc prea puțin principiile care fundamentează salarizarea din educație și constatăm că, la această oră, funcționarilor și demnitarilor din România le este greu să afirme principii care ar însemna nepopularitate. Solicitarea noastră este ca sistemul de salarizare din educație – vorbim de cea mai mare familie ocupațională din România – este să aibă logică, să fie fundamentat pe un set de principii și valori, să rezolve parte din nevoia de calitate și să fie transparent și asumat la nivel de țară, cu participarea activă a sindicatelor din educație.
De aceea, Federația Coaliția pentru Educație își exprimă disponibilitatea de a contribui la un proces transparent de dezbatere despre principiile care stau la baza salarizării și cadrului mai larg de finanțare a educației din România. Ultimii ani au însemnat multe abuzuri – inclusiv reducerea de 25% ”peste noapte” a salariilor, dar și multe negocieri netransparente purtate în spatele unor uși închise.
Astăzi, pe lista revendicărilor de pe masa negocierilor dintre Guvern și sindicate, se vorbește despre bani și costuri, mai degrabă decât despre copii și viitorul lor. Calitatea nu va veni automat doar din creșterea salariilor cu un procent de 5% sau 10%, care se aplică pe o grilă a cărei filozofie de construcție nu a fost chestionată de zeci de ani. De altfel, Coaliția pentru Educație a adus în discuție și anul trecut, în contextul discuțiilor pe OUG 57/2015, posibilitatea corelării cu rezultatele dovedite (întelese ca progres școlar) a unei părți din salariul ”în plată”. Că se vor numi sporuri, salarii de merit, granturi care recompensează rezultatele obținute de școli, este nevoie de măsuri combinate care să contribuie la atenuarea disparităților dintre comunitățile sărace față de cele bogate, dintre rural și urban, care să recompenseze acele școli care, prin cultura lor, facilitează incluziunea celor vulnerabili, fie ei copii de altă etnie decât cea majoritară sau copii cu cerințe educaționale speciale.
În plus, repetăm că avem nevoie de:
transparență – un sistem de finanțare transparent permite comunității să înțeleagă nevoile, să vadă cum sunt gestionate în comunitatea vecină, la nivel județean, național;
revizuirea sistemului de finanțare per elev și introducerea unor mecanisme care să compenseze disparitățile existente;
descentralizare și soluții locale – sunt comunități care și-au asumat un rol puternic în dezvoltarea școlilor și au deja practici de succes;
prioritizarea strategică a politicilor publice, în contextul unor resurse limitate.
Eric Hanushek, economist la Stanford, confirmă că toate celelalte variabile din școală (mărimea claselor, curriculumul, finanțarea per elev ș.a.) nu sunt atât de importante ca nivelul înalt al calității cadrelor didactice. Este necesar să investim în profesori și avem nevoie de profesori care să aibă încredere în elevi, care să aibă rol de ghizi, consilieri, modele, facilitatori. În respect pentru nevoia de soluții strategice se înscrie și demersul Coaliției pentru Educație de organizare a audierii publice dedicate formării inițiale a profesorilor, ale cărei concluzii vor fi prezentate în a doua parte a lunii iunie.
Toate marile organizații ca UNESCO, OECD, Comisia Europeană au publicat studii recente despre rolul profesorului și cum se schimbă acesta. Nivelul scăzut al salariilor și condițiile de muncă rămân o provocare majoră, la nivel mondial. În proiectul de Ordonanță pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Guvernul spune explicit că propunerea „nu rezolvă problema sărăciei în muncă”.
Deși anul trecut au fost elaborate multe strategii naționale în domeniul educației, lipsesc răspunsuri/politici publice cu dimensiune strategică, care să răspundă la întrebări de tipul: în câți ani putem ajunge la 6%? Cât ar trebui să fie salariul de intrare în sistemul de educație și cât va dura până când se va apropia de salariul mediu? Care este raportul optim între salariul minim și cel maxim? Câți ani ar trebui să dureze învățământul obligatoriu din România? Cum este validată vocația pentru cariera didactică înainte de intrarea în sistemul de formare inițială?
Dacă problemele din educație nu sunt adresate strategic, România va continua să caute mulți ani de acum încolo loc în anvelopa bugetară, cu proteste pe stradă sau fără. Bugetul se construiește din muncă cu valoare adaugată mare, nu din sărăcie în muncă, iar a genera mai multă valoare și aceasta presupune o educație de cât mai bună calitate pentru fiecare cetățean. Tocmai de aceea, în acest context, potrivit misiunii sale, Coaliția pentru Educație își asumă să contribuie la asigurarea unui cadru neutru și transparent de dezbatere.
Fondată în iunie 2015, Coaliția pentru Educație (www.coalitiaedu.ro) își propune să coaguleze energii și resurse pentru a susține dezvoltarea școlii în care fiecare vrea și poate să își împlinească potențialul. În Coaliția include ca membri 17 organizații neguvernamentale cu activitate recunoscută în domeniu.
