Research.com a dat publicităţii rezultatele celui mai recent clasament al universităţilor de top din întreaga lume, bazat pe suma valorilor indicelui D (echivalentul indicelui Hirsh luând în considerare doar lucrările din domeniu şi citările) ale fiecărui om de ştiinţă de top afiliat la o anumită universitate, Universitatea Politehnica Timişoara clasându-se pe un onorant loc 2 la nivel naţional, din cele 11 instituţii de învăţământ superior clasificate, singura din Timişoara, având cei mai mulţi cercetători clasificaţi la nivel naţional.
Mai mult, în cazul domeniului Electronică şi Inginerie Electrică, primele 3 locuri din cele 4 clasificate din România sunt ocupate de cercetători din UPT, în timp ce la domeniul Inginerie şi Tehnologie, Politehnica timişoreană are un profesor situat pe locul 4 din totalul de 5 clasificate.
Dacă pe plan naţional UPT a urcat două locuri în clasament faţă de precedenta ediţie (când ocupa locul 4), pe plan internaţional, instituţia timişoreană de învăţământ superior a urcat de pe locul 1900 pe locul 1600, iar pe domeniul Electronică şi Inginerie Electrică de pe locul 291 pe locul 290.
Cei patru oameni de ştiinţă de top care au ridicat Universitatea Politehnica Timişoara în clasamentele internaţionale sunt Radu-Emil Precup (D-index 58), Ion Boldea (D-index 50), Ştefan Preitl (D-index 38) şi Liviu Marşavina (D-index 33).
Un om de ştiinţă de frunte este considerat un savant cu un indice D (indicele H de disciplină) mai mare decât un prag predeterminat (de obicei 30 sau 40) pentru domeniile lor de studiu.
Procesul de clasare a implicat o analiză atentă a 166.880 de oameni de ştiinţă pe Google Scholar, precum şi pe Microsoft Academic Graph.
În comparaţie cu alte clasamente universitare globale, scopul ranking-ului Research.com este de a se concentra în primul rând pe realizările în cercetare ale cadrelor de top care lucrează în instituţie, oferind posibilitatea comunităţii ştiinţifice, dar şi mediului economic, de a descoperi care sunt experţii de frunte în diferite domenii de cercetare.
Procesul de clasare a implicat o examinare detaliată a profilurilor a 166.880 de cercetători de la Google Scholar şi Microsoft Academic Graph, din circa 3.000 de instituţii.
