Societatea de Ştiinţe Istorice din România a analizat manualul de istorie de clasa a VI-a, concluziile fiind transmise presei într-un comunicat, după ce la sfârșitul lunii august, Maria Mihaela Nistor, directoarea generală a Editurii Didactice și Pedagogice, o persoană complet lipsită de abilități manageriale dar și de bun-simț, contrazicea într-o conferință de presă profesorii de istorie care îndrăzniseră să atragă atenția asupra unor greșeli din manualul de istorie de clasa a VI-a: „au pornit nişte pseudo-acuzaţii (…) Nu putem spune că manualul de geografie – care va fi tipărit integral şi pentru care tot cei implicaţi ne cerem scuze public şi m-aş bucura ca acelaşi lucru să facă şi autorii şi evaluatorii, pentru că discutăm despre o culpă comună – seamănă cu manualul de istorie din punctul de vedere al greşelilor. În afară de Buonarroti scris greşit şi de o imagine care s-a decalat cu două pagini atunci când tehnoredactorii au pus cuprinsul şi Imnul României, nu putem discuta despre greşeli la istorie”, a explicat Nistor într-o conferinţă de presă.
Iată însă că un grup de lucru desemnat de Societatea de Științe Istorice din România a analizat controversatul manual de Istorie de clasa a VI-a publicat de Editura Didactică și Pedagogică și a găsit zeci de erori factuale, greșeli lingvistice și gramaticale, precum și abateri de la programa școlară, potrivit unui comunicat de presă.
Grupul de lucru critică dur trecerea la manualul unic, gestionată de Ministerul Educației (ministrul Valentin Popa), și reclamă că ”de foarte mulți ani, manualele sunt lucrate „în asalt”, cu termene foarte scurte pentru autori, evaluatori, referenți, tehnoredactori, editori etc. Acest tip de „rasoleală” a devenit obișnuință la Ministerul Educației și garantează apariția multor rebuturi”. ”Este evident că avem de-a face cu un sistem rău conceput și prost manageriat, care garantează eșecul și pentru care răspunderea se plasează la un cu totul alt nivel. Sistemul manualului unic mărește riscul eșecului și îngreunează corecțiile; dacă ar fi fost mai multe manuale editate de mai multe edituri, profesorii ar fi avut posibilitatea să evite manualele cele mai slabe, iar costurile neglijenței ar fi revenit editurii private. Distanța dintre cerințele enumerate mai sus, care în alte țări sunt componente normale ale producției de manuale școlare, și practica din România ultimelor decenii ne arată magnitudinea incompetenței cu care Ministerul Educației și Editura Didactică și Pedagogică au gestionat problema manualelor”, arată profesorul Bogdan Murgescu, președintele Societății de Științe Istorice.
Citiți AICI comunicatul integral al Societății de Științe Istorice.
