Urmare a articolului publicat in numarul de luni al cotidianul nostru, Horia Roman Patapievici a acordat un interviu unui cotidian central, in cadrul caruia a facut dovada ca nu a -desprins- corect mesajul publicat in paginile ziarului -Curentul-. Ca raspuns la articolul publicat de noi (amintim ca atunci cand i-am cerut sa-si exprime opinia ne-a amenintat cu instanta, daca am fi indraznit sa-i publicam vreo declaratie), Horia Roman Patapievici afirma, in cadrul interviului, ca scopul articolului -este, in mod limpede, delegitimarea mea prin dezonorarea tatalui meu-. Mai mult, din interviu si preambulul acestuia se acrediteaza ideea ca articolul ar fi inca un episod din razboiul dintre membrii CNSAS, impartiti in -securisti si cei care vor sa scape Romania de ei-.
Numai ca, asa cum a facut-o nu doar o data, Patapievici-fiul zice de securisti, dar nu si cine sunt acestia, desi o tara intreaga asteapta sa-i afle de 12 ani. Nu a putut sa ii spuna pana in 2000, cand s-a infiintat Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, dar ce-l impiedica sa o faca acum, cand este in conducerea acestei institutii? Numiti-i, domnule Patapievici, macar pe securistii de acum, in numele corectitudinii si al moralitatii -pana la capat-, cu care va crediteaza toti cei care va cunosc sau au cunostinta de dumneavoastra.
Cat despre documentele din care am citat in articolul nostru, acestea fac intr-adevar parte din arhiva fostei Banci de Stat a Romaniei. Horia Roman Patapievici afirma in -Evenimentul Zilei- ca acestea ar fi -din arhiva CNSAS, unde se afla dosarul tatalui meu-, deci exista acolo un intreg dosar. Un dosar care ar putea fi folosit de rauvoitori pentru a-l calomnia sau a-l terfeli pe fiu pentru actiuni ale tatalui, ceea ce nu s-a intamplat in articolul nostru. Un astfel de dosar, mergand pe principiul indoielii legitime, ridica problema obiectivitatii celui pus in postura de -judecator- al calitatii de securist, si santajabil pe deasupra. Iata de ce, -pedaland- pe acelasi principiu, ne-am pus intrebarea de ce ascunde Horia Patapievici trecutul tatalui sau si in ce masura il poate descalifica aceasta, din postura de conducator al CNSAS. Nu de intelectual sau de simplu cetatean al Romaniei. Cu ce sau de ce sa difere pretentiile pe care societatea civila le ridica pentru oamenii politici fata de cei care desfasoara o activitate subordonata Parlamentului, cum este la CNSAS?
Dovada ca nu am terfelit pe nimeni este si faptul ca nu am comentat faptul ca tatal domnului Patapievici a avut convingeri prosovietice, dar am ramas totusi surprins de modul in care a jonglat Horia Roman cu o problema pe care nu am ridicat-o: -Ideea ca tatal meu a avut convingeri prosovietice trebuie sa fie probata printr-o anumita interpretare a unor documente care au ramas de pe urma lui. Cred ca nici domnul Antohe, nici domnul Zara nu au competenta intelectuala s-o faca…-. In autobiografia inaintata de Dionis Patapievici Directiei Cadre a Bancii de Stat se mai arata, alaturi de aspectele relatate in articolul de luni: -In aceasta perioada am activat in cadrul organizatiei de masa Austria-URSS, in perioada de pregatire a examenelor de licenta, la elaborarea lucrarii de diploma <Sistemul bancar in URSS (…) lucrarea amintita si-a propus drept scop demascarea calomniilor antisovietice, aratandu-se superioritatea sistemului economic socialist>-. Noi poate nu avem competenta intelectuala s-o facem, dar opinia publica?
In concluzie, nu am facut decat sa semnalam o situatie controversata, potential periculoasa, in cele din urma, pentru securitatea nationala, nicidecum un atac la adresa unui intelectual sau a intelectualitatii romanesti. Domnule Patapievici, dati-i in vileag pe securistii pe care-i invocati in interviu. Daca nu vreti sau nu puteti, dati-va demisia. Sau, poate, amandoua!
