Anul trecut a fost promulgata o preaminunata lege (nr. 52), pe care oficialii, neavand la indemana alt termen, au botezat-o -legea transparentei-. Daca ar fi sa luam in serios -sperietura- pe care au tras-o unii demnitari cand a aparut acest normativ, am putea crede chiar ca efectele lui sunt destructive, ca i-a incurcat definitiv pe cei obisnuiti sa actioneze departe de lumina reflectoarelor. Situatia insa este in realitate cu totul alta: institutiile, mai ales cele guvernamentale, se ascund tot mai mult de ochii presei, abandonand Legea transparentei la discretia prafului si a naftalinei din fisetele mai-marilor zilei. In special, sunt ascunse proiectele de acte normative care, avand impact imediat asupra mediului de afaceri, ar trebui supuse atentiei publice, astfel incat cei interesati sa afle macar ce ii asteapta, daca nu sa influenteze ori sa amelioreze textul care urmeaza sa devina lege. Chiar si acum, dupa mai bine de un an de cand presedintele si-a pus parafa promulgarii pe Legea transparentei, oamenii de afaceri inca se mai trezesc cu normative scoase din joben, despre care nimeni nu stie pe unde au trecut, pana sa vada lumina tiparului la -Monitorul Oficial-. Normative care le strica atat de mult socotelile, incat multora li se face lehamite si renunta la a mai intreprinde ceea ce si-au propus. Sau care ii arunca din nou in ghearele birocratiei, obligandu-i ca pentru acest -serviciu- sa plateasca taxe noi. Faptul ca legile cele mai deranjante, cu efectele cele mai neplacute, au aparut si apar pe neasteptate, nu e deloc intamplator.
Printre acesti aburi pe care guvernul ii sufla mai ceva ca la discoteca, si-au facut loc umbre noi in ultima perioada. Cateva dintre putinele institutii de la care mai puteai sa afli cat de cat ce pune executivul la cale pe linie… legislativa au fost luate la ochi, si astfel -transparenta- trambitata pe toate canalele de comunicare s-a intunecat atat de rau, incat nici macar initiatorii unor legi nu mai au acces la ele. Ba, mai mult, nici macar titlul unui proiect sau tema lui centrala nu mai poate fi aflat decat cu interventii si cu promisiunea pastrarii cu strasnicie a secretului. Ce proiect s-a discutat in cutare comisie de dialg social din cutare minister, nici macar membrii acesteia nu mai pot afla, daca nu au participat la respectiva sedinta (cazul este real, ne-a fost relatat cu naduf de catre un lider patronal). De unde apar legile? – este o intrebare la care putini pot raspunde, dar daca citim printre randuri noile aparitii din ultima perioada este atat de limpede -cartea de vizita- a initiatorilor incat identificarea acestora nici nu mai are rost. Interesele sunt la vedere, emana din aceste texte si din efectele pe care le au in mediul de afaceri: in timp ce intreaga comunitate are de suferit, exista cativa beneficiari care chiar au impresia ca nimeni nu a observat ce castig au ei de pe urma aparitiei subite a unor prevederi legislative noi.
Cu cat este mai scurt timpul ramas pana la alegerile prezidentiale si parlamentare, cu atat institutile statului devin mai secetoase in informatii privind activitatea executivului. Acum, cand toata lumea este curioasa sa vada ce ne mai promite si ce acte normative mai propune partidul de guvernamant, unele institutii blocheaza aceste legi in sertare. Unii au hotarat, cu de la ei putere, sa nu fie divulgate discutiile si proiectele legislative dezbatute in plenul unor sedinte care, prin natura lor, ar trebui sa fie publice.
In fine, faptul ca intre timp au aparut si cateva organizatii nonguvernamentale care se ocupa de transparenta (mai bine zis, de lipsa acesteia) ar putea sa ne bucure, daca rezultatele activitatilor lor ar depasi stadiul de raport, studiu, sondaj etc. Pana in prezent, am vazut prea putine legi atacate in contencios administrativ de catre asociatiile de afaceri vatamate de efectele acestor umbre ce se strecoara printre aburii -transparentei-.
