-Doua sute de grame de salam, va rog! O bucata de branza si trei sute de parizer. Am bonuri-. Cam asta spun astazi, la buticul de la coltul blocului, din ce in ce mai multi romani. Expresiile acestea par, de cele mai multe ori, parca desprinse din perioada -alimentatiei rationale-, demult apusa, pe care, din pacate, toti am fost nevoiti s-o traim. Dar, spre deosebire de acea perioada, cei care se lauda in aceste timpuri cu bucatelele de hartie valoroase, gratie carora pot hrani, modest ce-i drept, intreaga familie, se pot declara fericiti. Posesorii bonurilor de masa au constientizat, inca de la inceput, beneficiile acestora, iar autoritatile, fie ca o fac de dragul alegerilor care bat la usa, fie ca nu, promit sa intreprinda mai multe in acest sens. In curand, daca alesii nostri isi vor tine promisiunile prelectorale, ne vom putea lauda cu o -viata pe tichete-.
Reminiscentele comuniste i-ar putea face pe unii sa creada ca ne intoarcem in timp, ca vom avea din nou soarta de a primi totul pe -cartela- sau -pe puncte-, de la paine la haine si incaltaminte. Ei bine, nu! Tichetele sunt, in ziua de astazi, motiv de lauda pentru posesori. Succesul celor de masa i-a facut pe guvernanti sa extinda sistemul la tichetele de vacanta, tichetele de transport si tichetele de sanatate. Chiar daca ultimele doua se afla doar la stadiul de propuneri, tichetele de vacanta au toate sansele (n.r. – mai ales ca este si an electoral) de a -iesi pe piata- la inceputul anului viitor. Spunem ca sunt o certitudine, pentru ca autoritatile sunt constiente de impactul social al acestora, inclusiv de voturile puse-n punga cu aceasta ocazie. In al doilea rand, tichetele de vacanta au un target bine stabilit, respectiv populatia nu tocmai saraca, dar nici bogata, un numar important de alegatori care nu trebuie omis, sub nici o forma! Dincolo de aceste -socoteli de acasa-, initiativa este mai mult decat laudabila! Gratie acestor tichete, tot mai multi romani isi vor permite, de anul viitor, sa plece intr-un concediu. Investitia angajatului va fi asadar minima, cea a angajatorului ceva mai consistenta, iar a statului imensa! Chiar daca, aparent, statul nu pune nici un ban, el pierde, totusi, pe alta parte, deci, practic este acelasi lucru! Contributia de la buget este foarte importanta, nu ca s-ar da vreo letcaie din punga tarii, ci din faptul ca prin deducerile de la impozit de care beneficiaza angajatorii, in cazul acestor tichete, statul pierde ceva bani! E drept, i se scurg printre degete sume importante, dar doar in prima parte a -programului-. Daca totul merge bine si aceste tichete vor avea succes pe termen lung, la punga tarii vor intra mai multi bani. De exemplu, din dezvoltarea turismului. Pe de o parte, creste simtitor contributia acestui sector la formarea produsului intern brut, iar pe de alta parte, se pot obtine sume mai mari din impozitul pe salariile celor care se vor -inrola- in acest sector. De bine pe toata linia, am putea spune.
Practic, si procedura de a intra in posesia acestor -biletele- valoroase este relativ simpla. Angajatul poate intra in posesia tichetelor dupa 11 luni in care a cotizat la acest fond cu destinatie fixa. Nu i se ingradeste, totodata, libertatea de a alege fie un pachet de servicii turistice complete, fie sa mearga singur la hotelul sau la pensiunea dorita.
