Mult-dezbătutele zone metropolitane vor putea beneficia de fonduri în sumă de 1,3 miliarde euro, după ce în ianuarie 2008 va fi lansată Axa I a Programului Operațional Regional.
Înainte de aderare, autoritățile anunțau că vom avea 12 zone metropolitane. Odată cu vestea cea mare, au apărut și argumentele pro și contra acestui tip de asociere urbană. Unul dintre avantaje îl constituie dezvoltarea integrată a acestor teritorii, pe baza unui plan bine definit, astfel încât orașele să fie descongestionate. Cererea de locuințe a populației ar putea fi mai ușor satisfăcută, iar numărul investitorilor se va mări, ceea ce va spori numărul locurilor de muncă. Cum unde-s mulți puterea crește, zonele metropolitane vor putea obține mai ușor finanțări europene decât un municipiu, de exemplu. Astfel, rețelele de utilități ar putea fi extinse, ca și rețeaua de transport. Însă odată cu introducerea unei localități într-o zonă metropolitană, prețul terenurilor va crește, ca și nivelul taxelor și impozitelor, pentru că unu-i birul la oraș și altul la sat. Concentrarea responsabilităților unei suprafețe întinse în sarcina unei autorități centrale va mări dificultățile de administrare și va conduce la pierderea autonomiei localităților mici. Și cum banii vor ajunge într-o vistierie unică, există posibilitatea ca ei să fie distribuiți în funcție și de preferințele celor cu putere de decizie, în dauna alocării în funcție de necesități. O altă problemă o constituie protejarea mediului.
Ministrul dezvoltării, Laszlo Borbely, i-a sfătuit pe edilii locali să nu se ferească de a face parte din viitoarele metropole, deoarece "nu se urmărește absorbția lor, ci doar o modalitate prin care aceste comune să se dezvolte mai mult".
