Metoda alocarilor bugetare greu explicabile, legale dar greu de justificat ca utilitate, pare sa fi fost foarte la moda in Italia, sau cel putin asa rezulta dintr-un raport elaborat de un deputat al partidului Forza Italia al premierului Silvio Berlusconi. Documentul poate fi cu greu acuzat de partizanat politic, dat fiind ca scoate in evidenta o realitate care dainuie si astazi in politica italiana, cand la putere este dreapta. E drept, cea mai lunga perioada supusa analizei apartine stangii. Una peste alta, raportul se refera la perioada 1993-2002 si releva tot felul de cheltuieli mai mult decat discutabile din bani publici. Mai mult, in conditiile in care peste ele s-a asezat deja praful, timpul scurs face cu atat mai dificila gasirea unor explicatii.
Supranumit in politica italiana -seriful-, deputatul Forza Italia Raffaele Costa a asezat sub lupa 110 cazuri in care este implicat ministerul de externe, prin diferite centre si institutii din subordine. Ceea ce este ingrijorator este ca raportul nu releva doar cazuri izolate, concluziile autorului sau fiind ca se poate vorbi de o adevarata practica. Totodata, acesta indica drept vinovati nu atat politicienii, cat functionarii de la externe, cu argumentul ca practica alocarilor nejustificate este permisa de birocratia legislativa si sistemul ineficient de control.
Cinci lifturi pentru un spital din Tirana
De exemplu, nu mai departe de anul acesta, directorul directiei pentru cooperare pentru dezvoltare a incheiat un contract cu o societate care trebuia sa livreze cinci lifturi unui spital din capitala Albaniei, Tirana. Inca nu este clar daca ele au fost instalate, dar au costat 192 milioane de lire, echivalentul a aproximativ 100.000 de euro, inexplicabil de mare in opinia autorului raportului.
Un alt exemplu relevat a este contractul incheiat de Ministerul de Externe de la Roma in 1993 cu o firma italiana care ar fi urmat sa se ocupe de construirea unui centru de asistenta sanitara pentru refugiati in Africa de Sud. Suma care ar fi fost alocata se ridica la sase miliarde de lire, trei milioane de euro. A urmat anularea contractului cu motivatia ca respectivul contract nu respecta toate prevederile legale, dar firma a dat in judecata ministerul si a castigat, fiind despagubita in final cu 260 milioane de lire.
La fel, guvernul italian a decis in 1986 sa doneze Somaliei niste avioane, pe care autoritatile de la Monrovia le-au refuzat insa, cerand partii italiene sa vina sa le ia inapoi. Povestea transportului celor cateva avioane a costat bugetul Italiei 110 milioane de lire, plus alte 29 reprezentand chiria hangarului unde au fost adapostite. Cifrele legate de exemplele pe care le ofera raportul urca sau coboara, coordonata comuna in multe cazuri fiind, printre altele, faptul ca ele sunt ajustate dupa semnarea contractelor initiale.
