In mana dreapta, femeia tine o poza inramata a sotului sau, John Casazza, in timp ce cu stanga isi sterge o lacrima de pe obrazul palid. -Sunt aproape doi ani de cand a murit si inca nu l-au gasit-, imi spune cu vocea gatuita Patricia Casazza, adaugand ca singurul lucru pe care si-l mai doreste acum ar fi ca ramasitele lui John sa fie ingropate cum se cuvine pentru ca ea sa poata pune o floare si sa se roage la mormantul lui. -Din pacate, sperantele mele sunt tot mai mici pe zi ce trece-, mai spune ea aproape in soapta, uitandu-se inca o data in sus, spre locul unde, la etajul 103 al turnului de nord de la World Trade Center, se afla biroul sotului sau si de unde John a sunat-o pentru ultima data in dimineata zilei de 11 septembrie 2001. -Pentru mine, ziua aceea nenorocita de septembrie a insemnat sfarsitul lumii-, imi marturiseste femeia cu vocea inecata de emotie, povestindu-mi despre vacantele petrecute in California si despre dupa-amiezile in care John antrena echipa de baseball a fiului lor. -Toate acestea sunt acum atat de departe-, incheie ea si se indeparteaza, tinand strans in mana poza cu rama neagra din care sotul sau zambeste absent.
1.300 de victime neidentificate
La doi ani de la atacurile teroriste care au distrus Turnurile Gemene din New York, ramasitele lui John Casazza si ale altor 1.300 de oameni nu au fost identificate de doctorii legisti, iar sansele ca acest lucru sa se petreaca sunt extrem de mici. Pentru familia lui John, unul dintre cei 658 de angajati ai lui Cantor Fitzgerald care au murit in timpul atentatelor din septembrie, trecerea a inca unui an de la tragedie a fost o experienta dureroasa, in asteptarea telefonului care sa-i anunte ca echipa de experti a reusit sa potriveasca ADN-ul din firele sale de par cu o bucata de os sau de carne arsa recuperata de la WTC. Telefonul insa nu a venit. Asa ca, de luni intregi, Patricia Casazza vine aproape zilnic la Punctul Zero si se roaga langa gardul de metal ce inconjoara locul unde, pe 11 septembrie 2001, aproape 2.800 de oameni au fost omorati de fanatici islamisti. Asa am cunoscut-o si eu, rugandu-se alaturi de alte vaduve ale atentatelor, intr-o dimineata blanda de toamna.
E aproape 8 si jumatate dimineata si vuietul orasului ce se pregateste de o noua zi devine din ce in ce mai puternic. Pe Broadway, in apropiere de City Hall, barbati la costum se indreapta spre Wall Street, iar multi dintre ei citesc din mers titlurile din -Financial Times-. Un restaurant situat pe coltul strazii Fulton este plin de oameni care-si beau cafelele fiebinti, in timp ce magazinele mici ce marginesc bulevardul se deschid unul dupa altul. Las in dreapta St. Paul Chapel si, dupa nici un minut, ma aflu in apropiere de Punctul Zero. Desi e inca devreme, locul e plin de lume. -Suntem aici pentru a treia oara dupa 11 septembrie si de fiecare data emotia e la fel de mare-, imi spune Hector Silva, un chelner din Austin (Texas), care viziteaza New York impreuna cu sotia si cei trei copii ai lor. -De fiecare data cand am venit la Punctul Zero, am gasit lucrurile complet schimbate-, adauga emigrantul ecuadorian, in timp ce copiii sai se uita cu ochii mari la viermuiala din interiorul Punctului Zero unde camioane, macarale si tot felul de utilaje fac un zgomot de nedescris. -Nu ma pot abtine sa nu plang atunci cand ma gandesc la ce s-a intamplat aici in 11 septembrie-, imi marturiseste si Naomi White, care a venit la New York impreuna cu un grup de cercetasi din Nebraska, privind spre zecile de electricieni, sudori si tehnicieni care intra in Punctul Zero dupa ce isi prezinta legitimatiile unui agent de paza imbracat cu o vesta portocalie. -Copiii au fost curiosi sa vada locul, asa ca am aranjat sa-i aducem aici-, imi spun cele doua profesoare care o insotesc pe Naomi in metropola, in timp ce cativa dintre copii se reped in apropiere de Millenium Hotel sa-si cumpere postere de 15 dolari cu Manhattan sau globuri de cristal in care au fost montate miniaturi ale Turnurilor Gemene. Mai incolo, la coltul de la Trinity Place, cativa muncitori de la Punctul Zero intra in Burger King-ul situat in apropiere de cladirea acoperita a Deutsche Bank. E acelasi Burger King in care, cu doi ani in urma, pomperi si politisti extenuati de munca, sufocati de fumul inecacios se retrageau sa se odihneasca dupa lungile ore de cautare disperata prin ruinele Turnurilor. -Refacem acum liniile de metrou afectate si pregatim locul pentru inceperea reconstructiei-, imi declara Larry Neal, un negru inalt si solid, in timp ce isi mananca gogoasa cu vanilie si soarbe dintr-un cappuccino. Colegii sai, trantiti pe banchetele fast-food-ului, aproba din cap.
-Lucrurile se schimba rapid-
-Lucrurile se schimba rapid aici si foarte curand vom vedea din nou Turnurile inaltandu-se acolo-, imi arata Larry cu mana spre Greenwich Street si spre perimetrul imens in care el si colegii sai, electricieni de la Local 3, muncesc ture de cate 12 ore, cate sapte zile pe saptamana, pentru a repune in functiune statia PATH (care face legatura cu New Jersey).
Turnul libertatii
Pe strada Church, care margineste partea de est a World Trade Center, vanzatorii ambulanti se inghesuie sa atraga turistii care fac poze santierului de langa. Cele mai cautate par a fi sepcile cu NYPD si FDNY, la cinci dolari bucata, in timp ce carti ilustrate ale atacurilor si vederi cu WTC devin atractia catorva grupuri de turisti asiatici care discuta aprins. -Desi stiu ca Turnurile nu mai sunt de mult aici, nu ma pot abtine sa nu-mi ridic ochii spre cer de fiecare data cand trec pe-aici-, afirma Kelly O*Kieffe, care se indreapta spre biroul sau de pe Canal Street. Zambeste stingher, in timp ce se uita cum un muncitor cu casca de protectie manuieste o masina ce transporta saci de ciment. -Si totusi, cat de repede a fost curatat locul-, exclama femeia de 32 de ani si nu pot sa nu-mi amintesc de cele opt luni de munca infernala, in care mii de muncitori si voluntari au curatat 1,8 milioane de tone de piatra, metal si sticla de la cele sapte cladiri distruse de atentate. Eforturile lor au permis ca, foarte curand, sa se inceapa constructia Turnului Libertatii, proiectul arhitectului Daniel Libeskind, care, pentru 10 miliarde de dolari, va transforma groapa uriasa ce se intinde intre strazile Church si West intr-un conglomerat de cladiri futuriste, gradini suspendate si locuri de rugaciune pentru victimele atentatelor.
Pe cladirea magazinului Century 21, redeschisa anul trecut dupa ce a fost grav avariata in atacuri, un ceas electronic pulseaza nervos. E 8,46. Aceeasi ora la care, in urma cu doi ani, Mohammed Atta prabusea primul avion deturnat in Turnul de nord al World Trade Center. La doi ani dupa atentatele din septembrie 2001, Punctul Zero a devenit un loc in care zilnic mii de americani si turisti de aiurea vin sa vada urmele celui mai brutal atac petrecut in Statele Unite.
Pentru ei, Punctul Zero a devenit o atractie la fel de importanta ca Statuia Libertatii, Times Square sau Central Park. Pentru Patricia Casazza si pentru familiile altor aproape 1.300 de oameni insa, Punctul Zero e locul in care cei dragi si-au petrecut ultimele clipe.
