Politicienii italieni au reusit sa redeschida un alt front de lupta, o data cu prezentarea raportului anual al Comisiei parlamentare bilaterale antimafia, insarcinata sa monitorizeze (pe cat posibil) activitatea mafiei italiene. Majoritatea de dreapta din parlamentul italian a votat raportul, insa el este contestat de opozitia care nu l-a votat si care nu exclude elaborarea unui raport doar al minoritati, care, spune ea, va face un portret mai fidel fenomenului al carui nume a ajuns sa fie asociat oarecum automat cu al Italiei. Desi nu este un secret faptul ca mafia nu are culoare politica si legaturile sale cu lumea politica, dovedite in timp, nu tin cont de vreo doctrina si sunt dictate doar de interese, opozitia de stanga acuza la unison coalitia ca a facut un pas inapoi in lupta cu mafia. Argumentul il reprezinta liniile directoare ale raportului care, puse cap la cap, ar dori sa schimbe regulile jocului in avantajul capilor mafiei. Raportul apreciaza ca pentru prinderea celor care au stat in spatele crimelor puse la cale de mafie este nevoie de dovezi si de -afirmatii dovedite-, cu valoare juridica, nu de analize politice. Acesta ar fi mesajul raportului, de la care opozitia antiberlusconiana se asteapta sa ia forma unor modificari legislative in lupta antimafie. Reprezentantii simbolici ai stangii italiene, cum ar fi fostii presedinti Giulio Andreotti sau Bettino Craxi, au fost condamnati nu de mult pentru legaturi cu mafia, opozitia socialista din Italia invoca oarecum melodramatic numele a doi celebri procurori cazuti victima a razbunarii mafiei, Giovanni Falcone si Paolo Borsellino, ucisi in 1993 in aceeasi zi in locuri diferite in urma unor atacuri antimafia. Unul dintre reprezentantii stangii reformate, Giuseppe Lumia, spune ca raportul nu face decat sa mai puna o cripta peste mormintele lui Falcone si Borsellino, pentru ca prinderea celor care au comandat crimele va fi, asadar, in spiritul noului raport, mai greu de dovedit. El mai acuza faptul ca raportul, desi intins pe 600 de pagini, nu atinge tangential legaturile dintre lumea politica si cea a mafiei, care ar fi trebuit sa devina punctul central al documentului, pe care l-a denumit -o ocazie pierduta-. Lumia nu a scapat ocazia de a mai invoca o data si numele premierului Berlusconi, despre care a dorit sa aminteasca faptul ca nu a participat niciodata la lucrarile comisiei, o practica instituita de predecesorii sai, dar, spre deosebire de acestia, nici nu a facut vreodata referire in interventiile sale publice la lupta antimafia.
Mafia calabreza, pe primul loc
In tot acest peisaj in care se cauta vinovatii, informatiile cuprinse in raportul comisiei parlamentare privind -cifra de afaceri- a mafiei sunt spectaculoase. Potrivit datelor puse la dispozitie de un institut de studii economice si sociale, aceasta se situeaza in jurul cifrei de 43 miliarde euro, in 2002. Raportul apreciaza ca profitul din activitatile criminale (traficul de droguri, de arme, prostitutie) este pe punctul sa devina un pericol pentru sistemul economic, dar si pentru cel democratic. Dupa ultimele evolutii in materie, pe primul loc in topul celor patru grupari mafiote se situeaza Ndrangheta, adica mafia calabreza, din sudul extrem. Aceasta este definita in raport ca fiind cea mai periculoasa si mai raspandita, cu cea mai reusita forma de organizare si care a reusit sa-si impuna cel mai puternic control. Mafia calabreza a reusit practic sa se impuna in fata temutei mafii napoletane sau a celei siciliene. Cosa Nostra si-a propus insa sa se reimpuna, acesta fiind de altfel obiectivul de top al -nasului- Bernardo Provenzano si al -locotenentilor sai-.