In mod normal, vizita de astazi la Paris a cancelarului german Gerhard Schroder ar fi fost privita ca semn al parteneriatului pe care cele doua vor sa-l construiasca pe post de centru vital al Uniunii Europene. De data aceasta insa, in contextul incarcat pe care l-a emanat negocierea Constitutiei europene, pranzul de lucru pe care presedintele Jacques Chirac il are programat alaturi de seful guvernului german va da masura ingrijorarii care a cuprins Parisul si Berlinul. Cu doar trei zile inainte de debutul summitului UE al sefilor de stat si de guvern de la Bruxelles dedicat, diplomatic, slefuirii ultimelor asperitati pe textul Constitutiei, lucrurile sunt mai confuze ca niciodata. Pana si exuberantul Silvio Berlusconi, maestrul de ceremonii de pe pozitia de presedinte in exercitiu al UE, si-a evaluat optimismul relativ la succesul intalnirii la o cota initiala de 50%, ridicata ulterior la 55%, dar nu mai mult. -Aroganta- este termenul cu care Varsovia, Londra sau chiar Bruxellesul descriu in ultimele zile mult-laudata candva alianta franco-germana. Aparent, motivatiile sunt legate, in primul rand, de incalcarea fara nici cea mai mica stragere de inima de catre Paris si Berlin a pactului de stabilitate a monedei euro, pe care restul statelor membre o vad ca pe o biblie financiara a continentului, peste care doar necredinciosii pot trece. Greu de spus cine are dreptate, dat fiind ca, asumandu-si un deficit public mai mare decat o permit regulile europene, economiile celor doua tari dau semne repetate de revenire, in ciuda aprecierii constante a euro, care ingrijoreaza mediile de afaceri.
Atitudini
Problema de atitudine a Frantei si Germaniei a generat chiar de la Bruxelles acuzatii cum ca cele doua nu dau doi bani pe Uniunea Europeana ca institutie care sa detina monopolul in privinta gestionarii viitorului Europei. Tot o chestiune de atitudine a reprezentat-o si diviziunea generata de tema irakiana. Dincolo de acestea insa, miza adoptarii Constitutiei se leaga de finele raporturi de putere din viitoarea UE extinsa la 25 de state. Corul carcotaselor dirijat de simpatizantele americane din UE in frunte cu Polonia a adoptat ca arie favorita nerecunoasterea legitimitatii sistemului institutional pe care il propune axa Paris – Berlin. Presedintele francez a descris argumentele acestora ca incoerente, ele fiind subsumate ideii ca Uniunii ar trebui sa i se permita sa functioneze, o vreme, dupa aceleasi reguli chiar si dupa extindere, dupa care ele sa fie revizuite in functie de rezultatele pe care le genereaza. Cu alte cuvinte, un alt proces greoi de negociere peste cativa ani.
Prin vocea cancelarului Gerhard Schroder, Germania a transmis la sfarsitul saptamanii trecute ca nu este dispusa renunte la sistemul de vot proportional cu populatia statelor membre. In avanpremiera reuniunii de ieri de la Bruxelles a ministrilor de externe UE, dedicata teoretic ultimelor negocieri pe marginea Constitutiei, Polonia a ales tacerea. In mod oarecum ciudat, Varsovia respinge sistemul votului proportional, desi ar fi avantajata de el, fiind un stat mare. Premierul polonez, care se afla in spital dupa accidentul de elicopter de la sfarsitul saptamanii trecute, a dorit sa transmita ca nici nu se gandeste sa nu participe la reuniunea de la Bruxelles, chiar si in caruciorul cu rotile, o declaratie dublata de noi asigurari ca Polonia doreste instalarea de baze americane pe teritoriul sau, in contextul mutarii acestora dinspre Europa de Vest catre Europa Centrala si de Est.
Neutre?
In negocierile subterane dintre tabere, dirijate de Italia, detaliile inca nu se cunosc, dar pe acestea este de presupus ca se bazeaza premierul Berlusconi cand a estimat la 55 de procente sansele de reusita ale Constitutiei. In dezbaterea publica au intervenit pe ultima suta de metri in favoarea gruparii -atlanticistelor-, cum sunt numite noile membre ale UE, patru state europene recunoscute ca neutre de-a lungul timpului. Este vorba despre Austria, Finlanda, Irlanda si Suedia, care spun ca o clauza mutuala de aparare, vazuta ca primul pas pe calea sistemului european de aparare, le-ar anula statutul de neutralitate. Daca summitul de la Bruxelles va fi un esec si Consitutia nu va fi adoptata, asa cum spera Italia la preluarea presedintiei UE, sansele reluarii dezbaterii pe aceasta tema sensibila se reduc, dat fiind ca una dintre cele patru, Irlanda, preia presedintia Uniunii.
Sansele de reusita sunt practic imposibil de estimat, dar amanarea adoptarii Constitutiei ar reprezenta aruncarea in aer a intregului calendar european si ar face din 2003 un an nefast pentru viitorul blocului continental unit. Poate chiar inceputul sfarsitului sau -implozia Uniunii-, dupa cum s-a exprimat un comisar european la sfarsitul saptamanii trecute.
