In timp ce presedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, se relaxeaza pe meleaguri elene, succesorul sau, Jose Manuel Durao Barroso, isi petrece vara cu alcatuirea noului executiv, care va fi confirmat in luna septembrie de Parlamentul European, urmand sa-si inceapa activitatea la 1 noiembrie. Nu este o misiune usoara pentru Barroso, dat fiind ca nu el ii va alege pe cei 24 de comisari, decizia apartinandu-le guvernelor nationale care-si trimit candidatii la Bruxelles. Oricum, la nevoie, Barroso a anuntat ca va respinge candidatii improprii sau, ulterior, daca se vor dovedi incompetenti, ii va concedia, acesta fiind unul dintre drepturile conferite presedintelui Comisiei de acordurile comunitare de la Nisa.
Cu toate acestea, fostul premier portughez intentioneaza sa incheie puzzle-ul de competente pana la sfarsitul lunii august, cand deputatii europeni se intorc din vacanta. Lui Barroso ii revine acum sarcina de a decide repartizarea indatoririlor, in functie de fiecare ramura de activitate, avand in vedere ca, din -vechea garda-, se pare ca vor ramane doar patru sau cinci comisari, printre acestia numarandu-se Viviane Reding, reprezentanta Luxemburgului, suedeza Margot Wallstroem, Jacques Barrot, din partea Frantei, spaniolul Joaquin Almunia si, din Germania, Guenter Verheugen.
Deja cunoscut este ca mai-marii europeni vaneaza cea mai inalta functie in sectorul economic, divizat in piata interna, comert, concurenta si politica industriala. Acesta ar fi si motivul pentru care cancelarul german, Gerhard Schroder il doreste in fruntea resortului pe Verheugen, ceea ce i-ar conferi acestuia si raspunderea pentru asa numita Agenda de la Lisabona, denumire sub care se ascund eforturile statelor comunitare de a deveni, pana in 2010, cel mai dinamic spatiu economic din lume. Nici Olanda, detinatoarea actualei presedintii rotative a UE, nu se lasa mai prejos, Haga vizand, la randul ei, unul dintre posturile economice importante. Olandezii, care detin deja portofoliul pietei interne, prin comisarul Frits, pastreaza suspansul privind numirea viitorului comisar, preferand sa lase desemnarea acestuia pe ultima suta de metri, in speranta obtinerii unor garantii legate de functia importanta vizata.
Din considerente de ordin politic intern, premierul italian, Silvio Berlusconi, l-a retras pe comisarul pentru concurenta Mario Monti, inlocuindu-l cu Rocco Buttiglione, un adversar din coalitia de la Roma. Dupa un adevarat scandal, Marea Britanie l-a desemnat pe Peter Mandelson, un apropiat la premierului Tony Blair, care urmeaza sa sporeasca interesul euroscepticilor britanici pentru Bruxelles. In acest moment insa, un mare semn de intrebare il ridica reprezentantii celor 10 noi state membre ale Uniunii. In plus, Barroso se afla si in fata unei situatii de compromis, el trebuind sa mareasca numarul sectoarelor, de la 19, cate erau inaintea extinderii UE, la 24, pentru a-i multumi pe toti comisarii. In aceste conditii, observatorii sunt de parere ca un resort important va fi atribuit Poloniei, anume reprezentantei Danuta Huebner.
Statele mai mici ale UE au insistat ca executivul european sa fie alcatuit din cate un reprezetant al fiecarei tari, desi Comsia isi executa lucrarile teoretic independent, nu ca reprezentanta a membrilor. Celelalte guverne nationale vor trimite la Bruxelles fosti ministri, precum Louis Michel, fost sef al diplomatiei belgiene, sau Charlie McCreevy, ex-ministru de finante al Irlandei, sau invinsi in recentele alegeri, ca fostul premier ceh, Vladimir Spidla. Dupa cum a anuntat anterior, ca doreste cel putin opt femei in cadrul Comisiei, lui Barroso i s-ar putea indeplini visul, dat fiind ca a sasea prezenta feminina a fost deja anuntata, in persoana sefei diplomatiei austriece, Benita Ferrero-Waldner.
