Textul Constitutiei Europene a ajuns la acest sfarsit de saptamana in mainile premierului italian Silvio Berlusconi, in calitatea sa de presedinte al Consiliului European, principalul for de decizie al UE, care trebuie sa adopte proiectul iesit din dezbaterile Conventiei Europene. Presedintele acesteia, Valery Giscard d*Estaing, venit special la Roma pentru a-i inmana acestui oficial proiectul, a avut surpriza de a se afla fata in fata cu un partener nesperat: un Berlusconi intr-o defensiva neasteptata, in conditiile in care Italia nu s-a situat de aceeasi parte a baricadei cu Franta pe parcursul dezbaterilor. Parisul tine foarte mult la forma actuala a proiectului, iar Berlusconi i-a promis ca -va fi atent- ca dezbaterea sa nu fie redeschisa si sa nu se mai revina asupra textului. Nu este insa vorba neaparat despre politete sau promisiuni cavaleresti, ci si despre interesul Italiei. Mai exact, despre obiectivul ambitios fixat de Berlusconi, astfel ca pana la finalul semestrului italian, adica sfarsitul anului, textul sa fie adoptat de catre Conferinta interguvernamentala. Se urmareste semnarea tratatului constitutional pentru a marca simbolic jumatate de secol de la primul acord care a lansat la apa proiectul Europei unite, tratatul carbunelui si al petrolului, semnat tot la Roma.
In cadrul ceremoniei, premierul italian si-a argumentat intentia explicand ca forma actuala a textului este maximul a ceea ce se putea obtine -fara a subtia si mai mult tesutul european, destul de fragil-. El a anuntat ca se pregateste sa -exerseze arta medierii-. Totusi, cel putin un amendament ar mai urma sa fie promovat de Italia, alaturi de Spania, Polonia si Irlanda, dupa cum a explicat Berlusconi, etaland inca o data apetenta pentru valorile traditionale. Este vorba despre o referire directa la radacinile crestine ale vechiului continent, dar, dupa cum recunoaste chiar seful guvernului italian, va fi greu de acceptat de catre toate cele 25 de tari semnatare ale viitoarei Constitutii.
Prima victima
Nedezmintindu-se nici de aceasta data, premierul-magnat a facut o dovada inedita si spontana de eurooptimism, dupa ce oricum declarase ca Italia este cea mai europeana tara. Pentru ca in timpul discutiei cu d*Estaing o musca le-a intrerupt sirul ideilor, Berlusconi a transformat, pentru un moment, dosarul in care era proiectul Constitutiei in arma de lupta, aplicandu-i respectivei muste o lovitura mortala. Gestul sau mai putin protocolar, pe care insa audienta l-a gustat din plin, urmarea sa transmita ca este decis sa lupte pe toate caile si cu toate mijloacele cu orice forma de euroscepticism.
