Nu este foarte usor sa ii spui unui prieten ca a gresit, dar pentru premierul italian acest gest a fost unul care tinea de datoria fata natia pe care o guverneaza. Berluconi trebuia sa-i ceara explicatii amicului Bush pentru incidentul din Irak, in timpul misiunii de eliberare din mainile rapitorilor a ziaristei Giuliana Sgrena, soldat cu uciderea agentului secret Nicola Calipari. Mai mult, -Cavalerul- de la Roma a respins versiunea americana a -accidentului nefericit- si a indreptat varful de lance catre Washington, solicitand raspicat -cooperare maxima-, cu atat mai mult cu cat agentul italian avea acordul armatei SUA pentru eliberarea jurnalistei ostatice, iar masina in care se aflau Sgrena si Calipari a oprit imediat la semnalul patrulei americane.
Decis sa mearga pana in panzele albe pe calea adevarului, pentru Berlusconi par sa nu mai aiba prea multa valoare promisiunile si regretele liderului de la Casa Alba, cel putin aparent, incidentul care a deschis prapastia relatiilor diplomatice dintre Roma si Washington putand avea si o latura pozitiva: electoratul va tine cont daca premierul reuseste sa se impuna in fata celui mai puternic om din lume. In consecinta, seful executivului de la Roma il trage acum putin de guler pe aliatul Bush, cerandu-i -sinceritate si recunoastere reciproca a unei eventuale responsabilitati- asupra nefastului eveniment de langa Bagdad, aceasta pentru ca varianta americana, potrivit careia Giuliana ar fi fost eliberata in urma unei rascumparari, a fost contrazisa atat de catre rapitori, cat si de seful diplomatiei italiene.
Acum este momentul pentru Berlusconi sa arate poporului ca poate obtine ceva concret din fidelitatea fata de SUA, sa evidentieze ca tara sa are cu Washingtonul -relatii de loialitate absoluta, dar nu de subordonare-.
