In avanpremiera deschiderii anchetei independente care va investiga circumstantele mortii expertului guvernamental David Kelly, programata pentru vineri, premierul britanic Tony Blair si-a construit o aparitie la obisnuita conferinta lunara de presa televizata, care sa il indeparteze de scandalul numit -dosarul irakian-. Inclinand balanta discursului pe agenda interna si pe bilantul echipei sale, in contextul in care este confruntat in prezent cu un mare val de impopularitate relevat de numeroasele sondaje, Blair a refuzat sa faca orice fel de comentariu in legatura cu moartea lui Kelly. El si-a rezervat dreptul de a raspunde pe aceasta tema doar intrebarilor care ii vor fi adreste de comisia condusa de lordul Hutton, explicand ca este dispus chiar sa isi intrerupa programata vacanta de o saptamana cu familia in insulele Barbados pentru a raspunde oricarei solicitari a comisiei de ancheta. Singura apreciere legata de numele lui Kelly a fost aceea ca guvernul nu a dorit decat sa -corecteze ceea ce era incorect-, cu referire evident la acuzatiile BBC, preluand aprecierile neoficiale ale lui David Kelly, conform carora guvernul ar fi exagerat amenintarea irakiana.
Din arsenalul cu care Blair s-a prezentat in fata reporterilor a facut parte si un slalom abil printre intrebarile legate de existenta armelor de distrugere in masa ale regimului Saddam Husein.
Coordonata forte a discursului sau a reprezentat-o, in schimb, lista reusitelor cabinetului sau, Blair deschizand conferinta cu anuntul ca la sfarsitul acestei saptamani guvernul sau va marca un record in politica insulara, pentru ca va deveni cel mai longeviv guvern laburist din istoria Marii Britanii.
Chiar si in absenta responsabilului cu comunicarea din Downing Street 10, Alastair Campbell, unul dintre numele intens vehiculate in scandalul BBC-Kelly, tactica premierului nu pare sa fi fost asumata de unul singur. Interventiile altor reprezentanti ai puterii indica o strategie articulata de contraatac. Vicepremierul John Prescott, destul de putin prezent in dezbaterile ultimelor saptamani, a sarit in ajutorul sefului sau, somandu-i pe cei doi ministri demisionari din cabinetul Blair -sa taca din gura- pe timpul verii. -Puteti sa stati un pic si sa va ganditi la ceea ce facem? Puteti sa vorbiti un pic mai mult despre ceea ce am facut si sa criticati mai putin?-, sunt cuvintele cu care cabinetul britanic a raspuns ultimelor critici ale fostilor sai membri, Robin Cook si Clare Short.
Regula tacerii au urmat-o si membrii Comisiei de politica externa a Camerei Comunelor, care au incercat sa afle daca BBC a exagerat cu acuzatiile sau guvernul a exagerat cu amenintarile irakiene. Comisia ar fi trebuit sa publice transcrierea tuturor audierilor derulate, inclusiv a realizatorului documentarului BBC, care a declansat ulterior intreg scandalul dosarului irakian, cat si cu defunctul expert in armament David Kelly. Explicatia oficiala a fost aceea ca decizia publicarii nu a putut fi luata pentru ca membrii sai sunt plecati in vacanta.
Intrebari
In aceste conditii si, totodata, in asteptarea demararii anchetei, presa britanica incearca sa identifice principalele intrebari la care ancheta lordului Hutton ar trebui sa caute raspunsuri. Ramane de vazut cat de departe vor tinti raspunsurile si mai ales intrebarile anchetatorilor. Ramane mai ales de vazut ce va iesi la iveala dupa intreaga desfasurare de forte care se prezinta cautatoare totale si neobosite ale adevarului in cazul mortii lui Kelly. Ar fi de aflat mai intai daca spusele sale au fost citate corect de catre BBC, ceea ce nu este dificil de aflat, mai ales ca BBC acrediteaza spusele expertului, care au fost inregistrate. O a doua miza mai importanta ar fi de ce Kelly a fost prezentat de catre BBC initial ca o sursa din serviciile secrete si apoi ca una guvernamentala. Apoi, de ce Kelly a fost -livrat- de catre oficiali opiniei publice. Dar, mai important decat toate celelalte la un loc este cat stia Kelly despre felul in care a fost alcatuit si, ulterior, redactat dosarul irakian. O parte a presei britanice acrediteaza ideea ca el fusese puternic implicat in tot acest proces, el fiind cel care dupa terminarea razboiului a formulat primul capat de acuzare la adresa cabinetului Blair.
