Pentru prima data de la inceputul relatiei de prietenie intre premierul britanic, Tony Blair, si presedintele american, George W. Bush, timp in care seful guvernului de la Londra l-a sustinut aproape neconditionat pe seful Administratiei americane, Blair recunoaste ca nu totul este atat de -roz- precum pare. In timpul unui discurs sustinut in Camera Comunelor, cand a trebuit sa faca fata tirului intrebarilor opozitiei conservatoare. Dupa ce a recunoscut ca armele lui Saddam Hussein ar putea sa nu fie gasite niciodata, premierul britanic s-a referit la relatia sa cu presedintele american, intr-un limbaj virulent, care a determinat presa britanica sa scrie ca -luna de miere- Marea Britanie-SUA este aproape de sfarsit. -Nu cred ca Marii Britanii ar trebui sa-i fie rusine de relatia cu Statele Unite, dar nici nu trebuie sa acceptam ca Londra este catelusul Washingtonului-, a afirmat Blair. El a numit chiar cele doua mari divergente existente in relatiile britanico-americane: refuzul Americii de a semna Protocolul de la Kyoto si soarta celor patru britanici detinuti la Guantanamo Bay. -Nu cred ca ar trebui sa renuntam la dialogul cu Statele Unite, iar subiectul incalzirii globale va fi reglementat o data cu preluarea, de catre Marea Britanie, a presedintiei G8, anul viitor-, a subliniat Tony Blair. Premierul britanic a fost intrebat ce primeste Londra in schimbul sprijinului acordat Statelor Unite in Irak, stiut fiind faptul ca, la inceputul conflictului, s-a spus ca Administratia Bush va redesena harta Orientului Mijlociu, subiect pentru care Marea Britanie are un interes deosebit. In incercarea de a se apara in fata acuzatiilor conservatorilor, Blair a replicat ca l-a sfatuit pe Bush sa apeleze la ONU in privinta Irakului si ca Marea Britanie a jucat un rol hotarator in predarea suveranitatii Irakului in mainile noii administratii de la Bagdad.
Chiar daca premierul britanic a incercat sa demonstreze ca Londra nu este la cheremul Washingtonului, afirmatiile sale pot fi privite ca pe o incercare de influentare a britanicilor, care niciodata nu au vazut cu ochi buni apropierea de Statele Unite si implicarea armatei in Irak.
