-Alternativa la Kyoto- – masurile americane menite sa contribuie la reducerea emisiilor de gaze poluante si, implicit, la controlarea periculosului efect de sera, prezentate joi de presedintele George Bush – a fost intampinata cu un val de critici venite din toate colturile lumii, dar si din interiorul Statelor Unite. Oponentii planului Bush, apreciat drept modest, sustin ca acesta se indeparteaza de modalitatile de aplicare a legislatiei internationale in domeniu.
Trucurile prezidentiale
Nemultumit de prevederile Protocolului de la Kyoto, pe care le-a caracterizat, in martie anul trecut, -injuste si extrem de periculoase pentru economia americana-, exprimand astfel refuzul oficial al SUA de a ratifica documentul, liderul de la Casa Alba a venit cu un set de propuneri care -incurajeaza industria americana sa reduca emisiile de gaze nocive pe baza de voluntariat, fara a-si periclita interesele comerciale-. Pentru a incuraja marile companii americane, dar si consumatorii casnici, sa dea dovada de -civism ecologic-, presedintele a propus acordarea unor ajutoare fiscale (reducerea impozitelor) in valoare totala de 4,6 miliarde de dolari, sumele economisite astfel urmand a fi folosite pentru achizitionarea sau construirea unor infrastructuri energetice asa-zis curate. In acest sens, Administratia va propune Congresului suplimentarea cu 700 milioane de dolari a bugetului destinat problemelor climatice pe 2003.
Impusa este doar reducerea emisiilor a trei tipuri de gaze nocive (dioxid de sulf, oxid de nitrogen si mercur), dar nu si a principalului responsabil de schimbarile climatice accentuate – dioxidul de carbon. Aceasta, deoarece presedintele a promis marilor companii energetice, care, din ratiuni economice, prefera sa lucreze pe baza de combustibili fosili, prin a caror ardere se elibereaza in atmosfera cantitati impresionante de dioxid de carbon, ca nu le va impune reduceri de acest fel. Motivul oficial: scaderea eficientei economice si a competitivitatii acestora pe piata internationala. Motivul neoficial: sprijinul substantial acordat de aceste firme lui Bush in timpul campaniei electorale din 2000, dar si in prezent.
Planul prezidential se va traduce in practica prin reducerea, pe baza de voluntariat si intr-o perioada de 10 ani, a circa 30 tone de dioxid de carbon pentru fiecare milion de dolari care formeaza Produsul Intern Brut, ceea ce inseamna o reducere de aproximativ 18%. Planul are doua etape, urmand sa se finalizeze in 2018.
Reducerea este doar relativa, apreciaza numeroase voci critice, argumentand ca o crestere pe viitor a Produsului Intern Brut echivaleaza cu o crestere, in paralel, a emisiilor poluante. Acestea ar putea urma astfel o linie ascendenta in loc de a respecta principala prevedere a Protocolului, referitoare la necesitatea reducerii emisiilor poluante cu cel putin 5% fata de nivelul anului 1990, in perioada 2008 – 2012 (reducerile sunt diferite in functie de gradul de poluare al fiecarei tari in parte). In plus, reducerile vor avea efect de-abia cel mai devreme in 2010, in timp ce limita de timp stabilita de documentele internationale este 2012.
Japonia aproba
In opinia lui Bush, propunerea -se bazeaza pe ideea de bun-simt ca o crestere economica sustinuta este cheia progresului in domeniul ecologic, deoarece chiar aceasta crestere ofera resursele necesare investitiilor in tehnologii curate-.
-Poate ca Administratia reuseste sa pacaleasca poporul american ca se face ceva concret in acest domeniu, dar nu va reusi niciodata sa pacaleasca atmosfera- este pozitia organizatiilor internationale pentru protectia mediului inconjurator. Acestea apreciaza ca liderul de la Casa Alba nu doreste altceva decat sa lase intreaga greutate a diminuarii emisiilor poluante la scara globala pe umerii statelor in curs de dezvoltare, in prezent neincluse in prevederile Protocolului. Democratii, mult mai apropiati Protocolului (nu trebuie uitat ca acesta a fost semnat in numele Statelor Unite de vicepresedintele democrat Al Gore, pe timpul mandatului lui Bill Clinton) au aceeasi parere negativa cu privire la trucurile prezidentiale.
Europa protesteaza
Statele puternic industrializate, obligate, o data cu intrarea in vigoare a Protocolului, sa-si reduca semnificativ emisiile de gaze poluante, au reactionat diferit la propunerile americane. Japonia a apreciat setul de masuri, ministrul de externe de la Tokyo declarand ca acestea demonstreaza hotararea Washingtonului de a face eforturi pentru diminuarea efectului de sera. Totusi, a adaugat seful diplomatiei japoneze, -vom face tot posibilul pentru a convinge SUA sa ratifice Protocolul de la Kyoto-. Documentul nu poate fi, deocamdata, pus in practica, deoarece nu intruneste numarul suficient de semnaturi in vederea ratificarii. Uniunea Europeana a declarat totusi ca, si fara implicarea Statelor Unite, este hotarata sa il ratifice.
La randul sau, Guvernul de la Berlin si-a exprimat neincrederea in eficienta -alternativei la Kyoto- si a comentat negativ principiul -voluntariatului-. Mai mult, Franta a cerut UE sa se opuna masurilor americane si sa-l oblige pe presedintele Bush sa ratifice Protocolul.
China a solicitat Americii sa isi asume rolul de conducator in aceasta cruciada antipoluare, dat fiind ca, oricum, este responsabila de emiterea in atmosfera a celei mai mari cantitati de gaze nocive.
