Mapamondul nu a aflat ca Bush a petrecut doua ore si jumatate la Bagdad, vizitand trupele americane joi, de Thanksgiving, decat in momentul in care Air Force One era din nou in aer, la peste 3.000 de metri altitudine, spre Texas, unde a ajuns ieri dimineata. Calatoria de circa 30 de ore spre capitala irakiana si inapoi, pregatita in mare secret de cateva luni, a avut tot ce-i trebuie pentru a se transforma intr-o lovitura de imagine in favoarea presedintelui republican, cu un an inaintea alegerilor din noiembrie 2004, o cascadorie PR ale carei consecinte pe scena politica din SUA sunt inca departe de a se fi revelat, un aflux de energie pentru trupele americane dintr-un Irak greu de securizat, dar si o recunoastere oficiala a stadiului dificil in care se afla fortele de ocupatie in statul arab.
In timp ce presedintele se veselea cu militarii americani intr-o imensa sala de mese din Bagdad, posturile de televiziune din SUA transmiteau ca acesta ia traditionala masa de Thanksgiving, cea mai indragita sarbatoare in familie de peste Ocean, cu parintii si sotia sa la ferma din Crawford, Texas (jurnalistii care acopereau evenimentul au primit chiar si meniul prezidential).
Totul a fost atat de bine organizat, incat nici macar garzile de corp ale primului sef de stat din lume nu au realizat ca acesta a parasit ferma. Secretarul apararii, Donald Rumsfeld, aflase doar cu o saptamana in urma, vicepresedintele Dick Cheney, cu cateva ore inainte, ca si consilierul pe probleme de securitate, Condoleezza Rice, care l-a insotit de altfel pe Bush la Bagdad. Prima Doamna a stiut de-abia inaintea plecarii, iar presa a fost complet pe dinafara.
Au existat totusi 13 norocosi reprezentanti ai mass-media – reporteri, fotoreporteri, cameramani, producatori de la Reuters, AFP, AP, Bloomberg, Fox, Time si Newsweek – alesi pe spranceana pentru a-l insoti pe Bush in ceea ce va intra in istorie drept prima deplasare a unui presedinte american in Irak. Ei au aflat fie cu o zi inainte, fie cu cateva ore, fie doar cu cinci minute inaintea plecarii. -Va iau gatul daca suflati o vorba-, le-a mimat Bush cu zambetul pe buze in momentul intalnirii fata in fata intr-un hangar de la baza Andrews, unde presedintele a schimbat avioanele. Primele stiri au avut voie sa le transmita de-abia dupa plecarea din capitala irakiana, dupa ce se dezbracasera de incomodele veste antiglont puse la dispozitie de fortele de securitate, alaturi de caseta cu faimosul film – tot al unui republican, Arnold Schwarzenegger – -Terminator 3-, pe care o urmarisera la dus.
Pe intuneric in capitala ocupata
Intreaga vizita a decurs complet atipic. Pe drumul de la ferma sa texana la aeroport, Bush a remarcat in gluma ca, pentru prima data de cand este presedinte, sta la stop. Coloana prezidentiala nu a fost semnalizata cum se obisnuieste, iar presedintele a ales o tinuta cat mai simpla si lejera pentru a trece neobservat. Air Force One a mers mult mai repede decat de obicei si doar cu o parte din lumini. Mai mult, aterizarea pe aeroportul international din Bagdad a avut loc cu toate luminile stinse si cu geamurile acoperite pentru a nu razbate nimic din interior. Aparatul a ramas undeva la capatul pistei, iar calatoria a continuat inca cinci minute intr-o coloana de 13 masini si o ambulanta. O mica problema aparuse deja in aer, cand pilotul unui aparat apartinand British Airways remarcase Air Force One si solicitase confirmarea. Comandantul avionului prezidential, colonelul Mark Tilman, l-a prezentat insa drept o alta aeronava oficiala americana, iar restul drumului a fost normal. Daca se afla ceva, avionul se intoarce din drum in orice clipa, a fost pozitia presedintelui. Jurnalistii au ales sa taca.
La curent inca de la bun inceput cu intentiile presedintelui american au fost generalul John Abizaid, comandantul CENTCOM si responsabil al operatiunilor in Irak, Paul Bremer, administratorul civil al Irakului, si generalul Ricardo Sanchez, cel mai important responsabil militar de pe teritoriul irakian.
Teatru american
La Bagdad, intrarea in scena a fost chiar mai spectaculoasa, ca intr-o piesa de teatru bine regizata. Am un mesaj pentru voi de la presedinte, le-a spus administratorul civil al Irakului, Paul Bremen, celor 600 de militari adunati in locatia pregatita pe aeroport. Dar mai bine il las pe el sa va spuna, a adaugat acesta, iar Bush a pasit in sala, reusind sa ii uimeasca pe toti cei de fata.
-Va aduc un mesaj din partea Americii: Va multumim pentru tot ce faceti aici, suntem mandri de voi, America va sustine-, a spus el, fara a uita sa le transmita ceva si elementelor de rezistenta irakiana: -Stam aici pana ne terminam treaba-. Militarii intervievati de putinii jurnalisti prezenti s-au declarat incantati, recunoscatori si emotionati de vizita prezidentiala, care le-a ridicat moralul.
Imbracat intr-o jacheta militara peste hainele sale de zi cu zi, presedintele a petrecut apoi cateva momente vorbind si glumind cu militarii si facand poze. A stat la coada pentru a primi cina, dar a mancat, departe de ochii presei, doar piure de cartofi si porumb dulce, inainte de a se deplasa in formatie restransa catre o cladire oficiala din Bagdad, unde s-a intalnit cu patru dintre membrii Consiliului de Guvernare Irakian, intre care si protejatul Pentagonului, Ahmed Chalabi, si apoi cu inalti oficiali militari americani. Semnalul de plecare s-a dat la 11.56, ora Washingtonului. Curand, intreaga lume avea sa afle vestea, lucrurile fiind astfel potrivite pentru ca informatia sa fie difuzata chiar in momentul in care familiile americane se aflau la masa, cu curcanii lor fripti cu sos de afine, cartofii si porumbul dulce, placintele si nucile traditionale. A fost cel mai discutat subiect al zilei.
Cele trei fete ale presedintelui
Trei imagini spun povestea presedintiei lui George W. Bush. Prima, Bush deasupra mormanului de daramaturi si ramasite umane de la -Punctul Zero-, New York, dupa 11 septembrie 2001, marcand transformarea sa intr-un puternic lider de razboi. A doua, Bush in costum de pilot aterizand la bordul USS Abraham Lincoln la 1 mai 2003, cand declara incheiate operatiunile principale de lupta din Irak, simbol al optimismului, nerealist inca, al Administratiei de la Washington cu privire la victoria militara in statul arab si, totodata, subiect de ironie pentru critici si anumiti reprezentanti ai mass-media. Iar joi, o imagine la fel de vie, dar mai complexa. Aterizarea secreta la Bagdad de Thanksgiving a schitat portretul unui lider constient de situatia haotica si periculoasa din Irak, dar hotarat sa asigure opinia publica de faptul ca SUA nu vor da bir cu fugitii.
-In timp ce trupele americane marcau cu urale evenimentul, este prea devreme sa stim daca imaginea lui Bush in jacheta militara va deveni un simbol al unei conduceri puternice sau al unei bravade nejustificate-, comenta ieri -Washington Post-. Putem intelege ca Statele Unite vor ingenunchea rezistenta si restaura ordinea in Irak. Sau, la extrema cealalta, imaginea lui Bush aterizand in secret si cu luminile stinse ar putea fi o confirmare a faptului ca situatia securitatii din Irak este intr-adevar foarte proasta.
-A crescut miza-, spun republicanii. -Este nemaipomenit ca a fost acolo in aceasta zi speciala, dar nu schimba cu nimic faptul ca acesti oameni curajosi nu ar fi trebuit sa lupte in Irak-, si-au echilibrat pozitia democratii. Confuzi, luati prin surprindere de maestrii republicani ai imaginii, democratii au incercat cu masura si laude, si critici destinate presedintelui cu care se vor confrunta anul viitor la urne, scrie -New York Times-. De altfel, vizita lui Bush la Bagdad a reusit sa umbreasca total deplasarea la Kabul a senatorului democrat Hillary Clinton. (R.F.)
-Curcanul a aterizat!-
Cotidianele britanice de dreapta si cele spaniole au ironizat vizita neanuntata intreprinsa de presedintele american la Bagdad.
-Curcanul a aterizat!-, a titrat -The Independent-, parafrazand faimoasa expresie -Vulturul a aterizat!-, pronuntata cu ocazia primei aselenizari americane, la 21 iulie 1969. Autorul articolului a sugerat ca vizita lui Bush a fost motivata si de criterii electorale.
-Un moment de teatru pur-, scrie -The Times- (centru-dreapta), adaugand ca vizita a avut un caracter simbolic, fiind benefica pentru remontarea moralului militarilor si cresterea popularitatii presedintelui american.
-Cine vine la cina in seara aceasta?-, titreaza cotidianul -Daily Telegraph- (centru-dreapta), prezentand o fotografie in care presedintele american tine un imens platou pe care se afla mancarea traditionala pentru Ziua Recunostintei.
Si presa spaniola a ironizat vizita lui Bush la Bagdad, calificand-o drept -o operatiune publicitara- si -o punere in scena hollywoodiana-.
La -Vanguardia- a titrat ca Bush incearca sa acumuleze -imagine de pe urma unui conflict din ce in ce mai mai dificil-.
Explicatie foto: Bush nu este primul presedinte in zone de razboi. Bill Clinton a petrecut ziua de Thanksgiving a anului 1999 in Kosovo, Lyndon B. Johnson a mers in Vietnam de Craciun, in 1967, iar Dwight D. Eisenhower a vizitat frontul coreean in 1952. Si Nixon s-a dus in Vietnam, in 1969, in timp ce Franklin D. Roosevelt a pastrat initial secretul asupra calatoriilor sale la Yalta si in alte locuri in timpul celui de-al doilea razboi mondial
