La mai bine de 10 ani de la declansarea campaniei anticoruptie -Mani Pulite-, in Italia perceptia asupra dimensiunilor coruptiei ramane la fel. Declansarea campaniei anticoruptie in peninsula a fost generata de puternicele presiuni venite din partea comunitatii europene, la numai un an dupa acel moment, doi dintre cei mai agresivi procurori, Giovanni Falcone si Paolo Borsellino, cazand victime razbunarilor mafiei. In randul politicienilor, efectele campaniei au fost mai mult de ordin simbolic, fostul presedinte italian Giulio Andreotti sau fostul prim-ministru Bettino Craxi fiind condamnati pentru legaturi dovedite cu mafia, dar nici unul dintre ei nu si-a executat pedeapsa, primul fiind condamnat cu suspendare, iar celalalt trecand la cele vesnice in anul 2000, dupa ce s-a refugiat in Tunisia. Operatinuea -Maini curate- s-a dorit o forma de lupta impotriva a ceea ce a capatat in Italia denumirea de -Tangentopoli-, -orasul mitei- in traducere lingvistica, sau patria mitei, intr-o traducere politica neoficiala. Astazi, actiunile impotriva mafiei care si-a subordonat de-a lungul timpului oameni politici de toate orientarile continua, chiar cu larga participare a mass-media, care consacra spatii ample momentelor cand sunt arestati diversi lideri. Aceasta chiar daca adevaratii capi actioneaza dupa bunul plac si reusesc, nu este clar cu cate eforturi, sa se ascunda.
In acest peisaj nu lipsit de culoare, un sondaj la care au fost chemati sa raspunda reprezentanti ai mediului de afaceri din Italia de astazi acrediteaza ideea ca, in ciuda tuturor actiunilor din ultimii ani, situatia practic nu s-a schimbat. 62% din cei aproximativ 500 de subiecti din lumea afacerilor au raspuns ca sistemul -comisioanelor- percepute la nivel politic s-a agravat chiar dupa 1992. Se plateste, spun cei care raspund sondajului preluat de cotidianul -La Repubblica-, pentru orice: se plateste pentru orice -serviciu-, de la incredintarea lucrarilor de constructii in beneficiul statului pana la inscrierea copiilor la o gradinita mai buna. Cei care incaseaza, spun intervievatii, sunt functionari sau demnitari de la toate nivelurile, apoi politisti, magistrati, medici.
Mai mult chiar decat in anii *80, fenomenul numit -comision- s-a extins si la zona privata, depasind asadar afacerile cu statul, de vreme ce tendinta este ca acesta sa se retraga cat mai mult din economie. Chiar si in cazul in care se lucreaza cu bancile sau cu diversele agentii, este nevoie aproape intotdeauna ca cineva sa ia un comision pentru a facilita sau accepta un credit sau un grant, o forma consacrata deja de credit nerambursabil.
La solicitarea de a defini calitatea celui care plateste, subiectii sondajului au raspuns, in proportie de 62%, ca cei care accepta sa se supuna acestei practici pot fi considerate -victime-, in timp ce doar 17% apreciaza ca acestia -stiu care sunt regulile-. Si, ceea ce este cel mai ingrijorator, doar 13% au considerat ca cel care accepta sa plateasca este -un corupator-.
Ceea ce este considerat insa si mai grav de atat este faptul ca perceptia asupra coruptiei s-a modificat in rau de la ultimul sondaj similar. Practic, italienilor implicati in afaceri li se pare tot mai mult ca trebuie sa platesti daca vrei sa reusesti. Daca in 1995 se credea in proportie de 36% ca nu trebuie sa accepte sa dea mita, acum doar 18% mai sunt de aceeasi parere. In ce priveste previziunile de viitor, cei care cred ca practicile coruptioniste se vor extinde sunt si ei mai multi. Unul din trei italieni cred acest lucru, fata de doar ceva mai mult de 10% cu ani in urma.
