Ilich Ramirez Sanchez, cunoscut drept Carlos "Șacalul", a fost condamnat joi seara la închisoare pe viață, fără posibilitate de eliberare timp de 18 ani, de către Curtea cu Juri specială din Paris, care l-a găsit vinovat de patru atentate mortale comise în Franța în urmă cu 30 de ani. Avocata sa, Isabelle Coutant-Peyre, a anunțat că va face apel, calificând acest verdict drept "scandalos". Vladimir Ramirez, unul dintre frații lui Carlos, a apreciat că a fost "judecat în avans".
Aceasta este pedeapsa maximă pe care o putea pronunța Curtea și era pedeapsa cerută de Parchet împotriva venezuelanului în vârstă de 62 de ani, judecat de la 7 noiembrie pentru patru atentate soldate cu 11 morți și aproape 150 de răniți, comise în 1982 și 1983.
O femeie de naționalitate germană, Christa Froehlich, judecată pentru unul dintre aceste atentate, a fost achitată.
Alte două pedepse cu închisoarea pe viață au fost pronunțate împotriva germanului Johannes Weinrich, fost adjunct al lui Carlos și deținut în Germania pentru alte fapte, și a palestinianului Ali Kamal Al Issawi, care nu a fost prins.
Monologul lui Carlos, înainte de închiderea dezbaterilor, s-a întins pe parcursul a cinci ore, iar curtea a deliberat timp de patru ore. Carlos și-a încheiat intervenția citind un document prezentat drept "testamentul lui Muammar Gaddafi", un "om care a făcut mai mult decât toți revoluționarii ca noi din lume".
"Trăiască revoluția!", "Allah Akbar!", a strigat el, cu pumnul ridicat, imitat de circa 15 dintre susținătorii săi din public.
În monologul său eratic, amestecând considerente geopolitice și personale, Carlos a criticat procesul său "pripit", o "comedie de serie B", despicând fiecare intervenție a avocaților părților civile și a celor generali.
El a declarat că își "asumă responsabilitatea politică și militară pentru toate atentatele comise de Organizația Revoluționarilor Internaționaliști (ORI) și Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPLP)", pentru "cauza palestiniană".
El a susținut în continuare că nu are nici o legătură cu cele patru atentate de care este acuzat.
Potrivit acuzării, mobilul acestei campanii de atentate care ar fi fost orchestrată de Carlos a fost obținerea eliberării partenerei sale germane Magdalena Kopp și a elvețianului Bruno Bréguet, amândoi membri ai grupului său.
Kopp și Bréguet au fost arestați la Paris în februarie 1982, având asupra lor arme și explozibil. Câteva zile mai târziu, o scrisoare din partea ministrului de Interne cerea eliberarea lor în "termen de 30 de zile", un ultimatum însoțit de "amenințări de război" împotriva Franței. Amprentele lui Carlos au fost identificate pe document.
După o lună, la 29 martie 1982, o bombă exploda într-un tren Paris-Toulouse provocând moartea a cinci persoane și rănirea altor 28.
În ziua în care a debutat procesul lui Kopp și Bréguet, la 22 aprilie, a explodat o mașină-capcană în fața sediului revistei Al Watan Al Arabi, pe strada Marbeuf din Paris, provocând moartea unei persoane și rănirea altor 66.
Celelalte două atentate comise la 31 decembrie 1983 în gara Saint-Charles din Marsilia (doi morți și 33 de răniți) și împotriva unui TGV Marsilia-Paris la Tain-L'Hermitage (trei morți și 12 răniți) au fost comise în timp ce cei doi "tovarăși" își ispășeau condamnarea de patru și cinci ani de închisoare.
Carlos ispășește deja o pedeapsă cu închisoarea pe viață pentru uciderea a trei bărbați, dintre care doi polițiști, la Paris, în 1975. El este încarcerat în Franța de la arestarea sa în Sudan, de către poliția franceză, în august 1994.
Georgiana Morosan
