Fapt deja cunoscut, cancelarul Schroder si-a anulat traditionala vacanta italiana pe care o programase, ca intotdeauna, pentru mijlocul verii. Fapt devenit cert si oficial, dupa un interval de timp suficient pentru ca Italia sa dea satisfactie cererii Berlinului ca oficialul care a ofensat cu aprecierile sale poporul german (-nationalisti blonzi si galagiosi care ne invadeaza plajele-) sa isi ceara scuze. Faptul nu numai ca nu s-a intamplat, dar guvernul italian nu a dorit deloc sa raspunda insistentelor germane, care s-ar fi multumit chiar si cu o delimitare oficiala de declaratiile reprezentantului sau, in locul unei onorabile demisii sugerate de Berlin.
Laconic, premierul Berlusconi a spus doar ca -ii pare rau- pentru Schroder. Aceleasi regrete le-a exprimat si ministrul de externe Franco Frattini. Din punctul sau de vedere, incidentul a fost inchis o data cu telefonul pe care i l-a dat omologului sau german, Joscka Fischer. Oricum, seful diplomatiei de la Roma va continua sa mearga in Germania, dupa cum a tinut sa anunte personal. -Nu este un caz politic- disputa generata de colegul sau din guvern, a considerat Frattini.
In acest caz, conflictul iscat de eticheta de -gardian nazist- pe care premierul italian i-a aplicat-o unui deputat european din partidul cancelarului social-democrat Schroder, pe care l-a distribuit in rolul respectiv mai repede chiar decat un experimentat regizor, pentru ca, din resorturi inca neclare, acesta a lansat dubii asupra moralitatii sale chiar in ziua cand acesta devenea pentru jumatate de an liderul Europei, este tot unul nepolitic? Probabil ca da, de vreme ce Berlusconi, in convorbirea telefonica purtata cu acelasi cancelar Schroder, a exprimat -regrete-, nu -scuze-.
Una peste alta, se poate vorbi despre un conflict intretinut de Italia, atat timp cat continuatorul retoricii antigermane nu este un apropiat al sefului guvernului italian, ci face parte din partidul lui Umberto Bossi, care ameninta permanent cu retragerea din guvern si, mai nou, a inceput sa puna chiar conditii grele pentru pastrarea in viata a cabinetului italian de coalitie. De ce ar dori insa Italia sa tina dezgropata securea razboiului? O intrebare la care nimeni nu a indraznit inca sa se gandeasca sa raspunda. Efectele discutiilor americano-germane care incep luni o data cu vizita la Washington a sefului diplomatiei germane, pe care il asteapta o agenda surprinzator de incarcata, ar putea oferi o prima explicatie pe marginea conflictului Roma – Berlin. O a doua ar putea fi conturata dupa cele sase luni de mandat italian in fruntea unei Uniuni Europene divizate, unde este stiut ca Germania si Franta isi disputa rolul de lideri ai unei structuri unde tarile mai mici sunt tot mai multe, iar Italia se simte bine ca purtatorul lor de cuvant.
In tot acest peisaj, aproape ca nu se mai aude vocea presedintelui italian, Carlo Azeglio Ciampi, care inca mai -crede profund in traditionala prietenie si comuniune dintre obiectivele Italiei si ale Germaniei-.
