Daca ar fi sa comparam situatia in care se afla Uniunea Europeana cu un caz din viata cotidiana, atunci cea mai potrivita ipostaza ar fi imaginea unei femei la volan, pe o autostrada aglomerata, a carei masina se defecteaza instantaneu si este nevoita sa opreasca, blocand astfel traficul intens, spre disperarea celorlati soferi grabiti. In timp ce unii, mai rabdatori, isi framanta buzele ironic, asteptand ca femeia sa remedieze singura defectiunea, intotdeauna exista unul mai nervos care sa arunce vorbe jignitoare. Ce ar face ea intr-o asemenea postura? L-ar ruga zambitoare pe partenerul coleric de trafic sa o ajute, in loc sa o insulte, astfel reusind sa contribuie la refluidizarea circulatiei.
Asa s-ar putea traduce recentele schimburi acide de cuvinte intre presedintele francez, Jacques Chirac, si seful executivului comunitar, Jose Manuel Durao Barroso, referitoare la ratificarea Constitutiei Europene, document pentru care cetatenii Frantei nu se arata prea entuziasti, in pofida insistentelor celor aflati la putere. Totusi, ce ar trebui sa fie mai important pentru Comisie in acest moment critic? Ratificarea Tratatului constitutional sau faptul ca se tot amana aplicarea strategiilor de reformare a economiei, finantelor si agriculturii, domenii in care Parisul reprezinta unul dintre pilonii-cheie ai Uniunii?
