Niciodata nu am luat in serios lozincile comunistilor. De cele mai multe ori, acestea urmau doar sa camufleze gandurile si intentiile lor ascunse. Sa ne amintim de asa-zisa lupta pentru pace, care nu mai contenea in tarile din blocul sovietic. La mijloc nu era altceva decat o manevra propagandistica ce isi propunea atingerea a doua obiective. Pe de o parte, ea trebuia sa-i scoata din minti pe pacifistii occidentali, instigandu-i la actiuni virulente menite sa destabilizeze situatia din statele respective. Pe de alta parte, in spatele patimaselor campanii antirazboinice Armata Rosie, de exemplu, continua sa se inarmeze pana in dinti. Nu e de mirare, deci, ca si bataioasele sloganuri bolsevice, lansate la cel de-al patrulea congres al Partidului Comunistilor din Republica Moldova, nu m-au surprins in nici un fel. N-am sarit in sus de uimire, aidoma unor observatori de la noi si de peste hotare care, la auzul durelor filipice anticapitaliste si antioccidentale, s-au alertat nevoie mare. O atare retorica propagandistica era previzibila. Naivi au fost cei care asteptau ca PCRM, chiar la primul sau congres dupa preluarea puterii politice, sa se lepede de comunism si sa treaca in tabara social-democratilor.
Totusi, modul in care si-a desfasurat lucrarile aceasta intrunire a comunistilor confirma niste zvonuri care circula prin Chisinau de vreo doua-trei saptamani. Potrivit acestora, Voronin a inceput sa piarda controlul asupra gruparii dogmaticilor din conducerea PCRM. Zice-se ca factiunea comunistilor ortodocsi s-a aratat contrariata de ultimele declaratii politice ale liderului de partid, considerandu-le revizioniste si oportuniste. Pe dogmatici i-a ingrijorat faptul ca Voronin a inceput sa vorbeasca, dupa castigarea alegerilor, despre integrarea europeana si continuarea reformelor, dand uitarii principalele promisiuni electorale ale partidului. Mai mult decat atat! Initial, liderul comunistilor moldoveni isi propunea sa confere congresului PCRM o tonalitate mai cumpatata si mai realista. In plus, noul sef al statului parea tentat sa inceapa in partid o discutie pe tema inlocuirii actualei denumiri a formatiunii cu una noua. Insa nemultumirile afisate cu o nervozitate tot mai mare de elementele dogmatice l-au facut sa renunte la planurile sale de modernizare a PCRM. Pana si o simpla dezbatere a acestei chestiuni risca sa rupa partidul cel putin in doua. Unde mai pui ca un calcul elementar arata ca, in cazul unei scindari, majoritatea deputatilor comunisti s-ar fi alaturat gruparii extremiste. In aceste imprejurari, minoritatea moderatilor din PCRM nu numai ca a cedat, ci si s-a vazut constransa sa le faca hatarul dogmaticilor. In consecinta, congresul a degenerat intr-o manifestatie a unei multimi fanatizate care a pierdut orisice contact cu realitatea. Faptul ca el si-a tinut lucrarile doar in limba rusa dovedeste ca elementele extremiste au pus piciorul in prag si nu le-au mai facut moderatilor nici o concesie.
Comunistii moldoveni au demonstrat astfel ca in PCRM e mai mult bolsevism decat era pe vremuri in PCUS. Prin sala in care a avut loc congresul defilau fantomele neimpacate ale urei de clasa, dictaturii proletariatului si razboiului civil. Pe acest fundal, declaratia lui Voronin, potrivit careia -Moldova trebuie sa reziste Europei asa cum Cuba rezista Americii-, nu este doar o banala cochetarie propagandistica. Ea arata ca presiunea masei extremiste din partid e suficient de puternica si constanta ca sa nu le permita moderatilor sa adopte la varf o pozitie politica ceva mai pragmatica. Ramane de vazut daca acestia din urma vor reusi ulterior sa se impuna in partid. Pana una-alta, Partidul Comunistilor din Republica Moldova pare tintuit pe extrema stanga a esichierului si eu unul ma indoiesc ca acesta e capabil sa se deplaseze macar cat de cat spre centrul scenei politice de la Chisinau.
