Uniunea Europeana poate interveni pe piata agricola a unei tari membre. O prevede Politica Agricola Comuna (PAC) si are menirea de a ajuta atunci cand tara are o dificultate.
-Atunci cand preturile unor produse – in special la cereale, produse lactate, carne de vita, de porc, zahar sau orez – ating nivelul minim (n.r. – cand oferta este in exces comparativ cu cererea), Comunitatea intervine prin achizitia si stocarea produsului respectiv, nepermitand scaderea pretului de piata sub pretul de interventie si asigurand astfel fermierilor garantia unor venituri minime-, prevede Politica Agricola Comuna, -lege- pe care o va respecta intocmai si tara noastra odata ce va adera la Uniunea Europeana.
In afara -pretului de interventie-, CE mai are la indemana si alte mijloace pentru a sprijini fermierii. Astfel, -pretul indicativ- este pretul la care Consiliul recomanda comercializarea produselor agricole pe piata interna. -Nivelul sau este considerat cel potrivit pentru a asigura un standard rezonabil al veniturilor producatorilor agricoli-, se precizeaza in PAC. Nu in ultimul rand, -pretul limita- este pretul sub care importurile de produse agricole nu pot patrunde in UE. -Ratiunea este aceea ca, dupa adaugarea cheltuielilor specifice de transport si comercializare pe parcurs comunitar, pretul la consumator al produselor importate sa fie mai mare decat preturile produselor interne-, se explica in PAC.
Trebuie amintit ca nu doar preturile sunt mecanismele prin care UE asigura buna functionare a pietei agricole comune. Protectia vamala, cotele de productie, ajutoarele financiare, adica subventiile – prin plati directe sau restituiri la export -, si interventia pe piata (n.r. – stocarea) sunt tot atatea instrumente de care se poate folosi UE.
