Dalai Lama s-a născut la 6 iulie 1935, în familia unor agricultori din satul Taktser, în nord-estul Tibetului, unde a fost identificat doi ani mai târziu de către călugării special trimiși în scopul depistării sale, copilul având pe corp semne sfinte.
La vârsta de doi ani, copilul Lhamo Dhondup a fost recunoscut ca ”reîncarnare a liderului anterior Dalai Lama, Thubten Gyatso”, potrivit www.dalailama.com. Copilul a fost instruit religios, înainte de a fi întronat oficial, în 1950, ca cel de-al 14-lea Dalai Lama.
A început educația monastică la vârsta de șase ani și a obținut diploma Geshe Lharampa (doctorat în filosofie budistă), când avea 25 de ani, conform www.nobelprize.org. Educația sa a avut la bază cinci materii principale, artă și cultură tibetană, sanscrită, medicină și filosofie budistă și cinci secundare, poezie, muzică și artă dramatică, astrologie, compoziție și frazeologie, respectiv sinonimie. La 24 de ani, a susținut teste preliminare la trei universități monastice (Drepung, Sera și Ganden), iar examinarea finală a susținut-o la Jokhang, Lhasa, în timpul sărbătorii anuale de rugăciune Monlam, absolvind cu onoruri, potrivit sursei citate.
În 1949, Republica Populară Chineză a încorporat regiunea care astăzi poartă numele Regiunea Autonomă Tibet. Răscoala nereușită a populației tibetane l-a obligat pe Dalai Lama să părăsească Lhasa, capitala Tibetului la vârsta de 24 de ani și, în martie 1959, a obținut azil politic în orașul indian Dharamsala, supranumit și ”micul Lhasa”, unde funcționează guvernul tibetan în exil, din 1960, potrivit www.nobelprize.org.
În primii ani de exil, Dalai Lama a făcut apel la Organizația Națiunilor Unite în problema Tibetului, Adunarea Generală a ONU adoptând trei rezoluții pe această temă în 1959, 1961 și 1965.
În 1989, Dalai Lama a primit Premiul Nobel pentru Pace.
În iunie 1992, a avut loc un dialog între Dalai Lama și guvernul de la Beijing. Un an mai târziu, Beijingul a permis ca prima delegație oficială a lui Dalai Lama să viziteze capitala chineză. Spre deosebire de predecesorii săi, Tenzin Gyatso s-a întâlnit și cu mulți oficiali vestici și a vizitat SUA, Canada, Europa de Vest, Regatul Unit, Uniunea Sovietică, Mongolia, Grecia, Thailanda, Malaezia, Singapore, Indonezia, Nepal, Costa Rica, Mexic, Vatican, China și Australia.
De asemenea, s-a întâlnit cu lideri religioși din toate aceste țări. S-a întâlnit cu papa Paul al VI-lea, la Vatican, în 1973, și cu papa Ioan Paul al II-lea în 1980, 1982 și 1988, potrivit Nobelprize.org.
Dalai Lama conduce, din exil, destinele a aproximativ 110.000 de tibetani aflați în masivul subhimalaian, din care circa 90.000 au emigrat în Nepal, Bhutan, Canada și Elveția, după cum nota un articol publicat de The Epoch Times, în 2009.
În martie 2011, Dalai Lama a trimis o scrisoare parlamentului tibetan în exil solicitând să transfere puterea politică temporală. Potrivit Cartei Tibetanilor în exil, Dalai Lama era considerat șeful statului. Anunțul istoric avea să aducă un final pentru autoritatea duală — spirituală și politică — a lui Dalai Lama și o revenire la tradiția anterioară, a primilor patru Dalai Lama, care au fost doar lideri spirituali ai Tibetului, potrivit www.dalailama.com., Ganden Phodrang, instituția liderilor Dalai Lama, urma să rămână intactă. La 29 mai 2011, Dalai Lama a semnat legea transferului puterii temporale către un lider ales în mod democratic, decizie care a pus capăt unei tradiții de 368 de ani. La 24 septembrie 2011, s-au trasat reguli clare pentru recunoașterea următorului Dalai Lama.
