Congresul PSD n-a fost bine organizat, au cârtit mulți. Ființe sensibile, congresiști și invitați, dar mai ales mulțimea de gură-cască au fost de-a dreptul oripilați de spectacolul de prost gust al vrăjitoarelor nicicum discriminate și de fulgerătorul duel verbal Pandele-Vanghelie, preludiu al marelui concert. Ehei, dacă s-ar fi făcut la Parlament, nu se întâmplau asemenea grozăvii. Căci acolo e SPP cât cuprinde, ziariștii nu umblă creanga, nici măcar pe la cantină, să vadă ce mănâncă aleșii (deși noi, alegătorii de rând, cam știm ce, știm și cât: cu polonicul). Acolo, în ctitoria lui Ceaușescu, se poate ține într-adevăr un Congres demn de tradiția mărețelor și solemnelor Congrese ale PCR. Dar așa?
Până la urmă, n-a ieșit prea rău. De fapt, n-a ieșit rău deloc. Conflictul primarilor ilfoveni s-a aplanat urgent, unul revine în partid, altul va fi reconfirmat vicepreședinte. Autoritatea morală a fondatorului partidului s-a exercitat și aici covârșitor, unanim acceptată de când nu mai e „președinte de onoare“, dar nu oricum, ci reconfirmat în funcție periodic. Cu sau fără vrăjitoare, flacăra violetă n-a perpelit pe nimeni, poate doar pe Cristian Diaconescu, vedetă meteorică a partidului, care nu e exclus să fie băgat într-o chestie mai sulfuroasă. Personaj implicat în scandal mai poate fi „Cristi“, lider cu șanse – gata.
În limbaj de lemn, am spune că a fost un Congres de continuitate – schimbare. Schimbarea e doar liderul nou. De ajuns până una-alta. Un lider mai altfel decât cei de până acum, și din PSD, și din alte partide. Victor Ponta are discurs modern, nu bate câmpii, e ambițios, nuanțat, dinamic și pare să aibă tact. Nu-și face capital politic facil luându-se fără noimă de președintele țării (rețeta răsuflată a multora), dar se anunță adversar necruțător al premierului Boc și al partidului aferent, dar cine guvernează în vreme de criză are de tras ponoase.
Continuitatea o anunță chiar noul lider: nu vrea neapărat o „reformare“ a PSD, deși pe ici – pe colo, prin părțile esențiale, se arată hotărât să umble prin partid. Continuitate înseamnă și repunerea în „drepturile lor istorice“ a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, pe care Ponta îi prețuiește și îi va avea mereu aproape.
Ce n-a avut Congresul, n-a avut parte doctrinara și programatica, dar cui i-a stat capul la așa ceva? Doar lui Ion Iliescu. Departe de coșurile cu crabi încleștați pentru funcții, a rostit cel mai consistent discurs, în care a povățuit cum ar trebui să arate un adevărat Congres.
Asupra Congresului se abate o ploaie de ironii, toată lumea produce glumițe pe seama lui. Ziariștii de duh ai momentului descind dintr-o tradiție respectabilă a presei române pe care Caragiale o diagnostica drept „cruda epidemie a spiritului“ „Orice băiat de la orice ziar, fie de altminteri nu tocmai prost, se crede dator a face spirit în fiece șir. Așa avem o inundație de glume care mai de care mai imposibile, un potop de jocuri de cuvinte care mai de care mai piramidale“.
A, era să uit. N-am zis nimic de Mircea Geoană. Dar ce-ar mai fi de zis?
