Reproșurile, tot mai insistente, care i se aduc Papei Benedict al XVI-lea, că ar fi ascuns abuzurile sexuale ale unor preoți par să se orienteze pe o cale mai riscantă. Un ziarist american, Christopher Hitchins, își pune întrebarea chiar în titlul unui articol, dacă Papa „poate fi dat afară“. Vaticanul respinge acuzațiile că suveranul pontif ar fi participat de-a lungul timpului la mușamalizarea abuzurilor pedofile ale unor slujitori ai Bisericii Catolice în perioada când era arhiepiscop în Germania sau mai târziu, în cazuri de pedofilie ale unor prelați din Statele Unite. Dar dacă ar fi totuși așa, insistă ziaristul, ce s-ar întâmpla, ar putea fi descăunat papa?
Nu, întrucât codul de drept canonic stipulează că papa nu poate fi demis din funcții, indiferent de motiv, nici măcar din cauza unor probleme de sănătate sau de traumă psihologică. Papa este învestit cu „puterea ordinară, supremă, deplină, imediată și universală, pe care o poate exercita pentru totdeauna liber“. Un papă poate demisiona, dar această decizie trebuie să fie „liberă“. Ultimul caz de acest fel a fost Grigore al XII-lea, în 1415, care a făcut acest gest în eforturile de a curma Marea schismă a Occidentului.
Legile Vaticanului prevăd așadar imunitatea papei. În dreptul internațional cutumiar, și șefii de stat beneficiază de imunitate, iar suveransul pontif este, deopotrivă, șef al Bisericii Catolice și al statului Vatican. Și totuși, istoria cea mai nouă cosemnează excepții de la regula imunității suverane, de la procesul fostului președinte al Panama, Manuel Noriega, la arestarea fostului lider chilian Augusto Pinochet și la traducerea în fața instanței de la Haga a fostului președinte de la Belgrad, Slobodan Miloșevici (autorul american nu-l amintește și pe Nicolae Ceaușescu, iar de atâția generali, colonei sau sergenți șefi de stat din Africa anihilați în lovituri de stat ori de revoluții, ce să mai vorbim).
A-l așeza, însă, pe urmașul Sfântului Petru într-o asemenea galerie, fie și cu titlul de ipoteză, este o impietate puțin obișnuită și (deocamdată?) doar un ziarist american poate fi atât de dezinvolt în exprimările sale. Dar dacă Iisus Hristos și Fecioara Maria ori Mahomed au parte de felurite forme de blasfemie, nimic nu mai e de mirare. „Nimic nu mai e sfânt, pentru că totul este!“ – se spune în Zen. Cum ar fi de interpretat această frază sibilinică? Exorcistul-șef al Vaticanului, Gabriele Amorth, avertizează: „Diavolul lucrează înăuntrul Vaticanului“.
