Mai puțin de 40 % din migranții în situație neregulamentară care au primit ordinul de a părăsi teritoriul UE se întorc efectiv în țara lor de origine sau într-o țară terță. Curtea de Conturi Europeană a lansat un audit cu privire la cooperarea dintre UE și țările terțe în materie de readmisie a migranților aflați în situație neregulamentară. Auditorii vor evalua dacă seria de măsuri luate de Comisia Europeană după 2015 au îmbunătățit cooperarea cu țările terțe prioritare.
În fiecare an, din 2008, o jumătate de milion de cetățeni străini, în medie, primesc ordinul de a părăsi UE deoarece au intrat în mod neregulamentar pe teritoriul acesteia sau se află în situație de ședere neregulamentară. Dintre aceștia, doar 38 % se întorc însă în țara lor de origine sau în țara din care au călătorit spre UE. Această medie coboară sub 30 % în cazul returnărilor în afara Europei. Potrivit Curții, unul dintre motivele care explică gradul scăzut al returnărilor este dificultatea de a coopera cu țările de origine ale migranților.
„Modalitatea optimă de a se aborda chestiunea migrației este o problemă presantă pentru UE și statele membre ale acesteia”, a declarat domnul Leo Brincat, membrul Curții care conduce acest audit. „În calitate de auditor extern al UE, Curtea a desfășurat recent mai multe audituri cu privire la mecanismele din cadrul UE privind azilul și transferul migranților. Acum vom examina în mod mai aprofundat returnarea și readmisia lor în țările terțe.”
În 2015, Comisia a publicat un plan de acțiune al UE privind returnarea, în care a recunoscut că, pentru ca sistemul de returnare să fie eficace, este necesar ca readmisia migranților în situație neregulamentară să constituie o prioritate în discuțiile cu țările terțe. În 2016, ea a introdus cadrul de parteneriat privind migrația pentru a încuraja o mai bună cooperare cu o selecție de țări prioritare de origine și de tranzit, inclusiv prin intermediul politicii în domeniul vizelor, al ajutorului pentru dezvoltare și al implicării diplomatice. În 2017, Comisia a lansat un plan de acțiune reînnoit în materie de returnare, conținând recomandări privind modalitățile de eficientizare a readmisiei în țările terțe.
Pentru a facilita punerea în aplicare a obligațiilor în materie de readmisie, UE a încheiat cu țări terțe 18 acorduri de readmisie, cu forță juridică obligatorie. Țările terțe pot însă să fie reticente să desfășoare negocieri, în principal din considerente de politică internă, întrucât aceste acorduri pot constitui o sursă de ostilitate din partea opiniei publice. Începând din 2016, Comisia s-a concentrat, așadar, pe elaborarea unor acorduri de cooperare practică cu aceste țări și a instituit mai multe mecanisme de returnare și de readmisie fără caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, care au atras critici din punctul de vedere al răspunderii democratice și judiciare.
Curtea urmărește să evalueze progresele înregistrate de UE din 2015 în ceea ce privește dezvoltarea cadrului de readmisie în țările terțe a migranților aflați în situație neregulamentară, precum și să determine dacă acest cadru a fost pus în practică în mod eficace pentru țările terțe prioritare. Curtea va examina procesul de negociere a acordurilor și a mecanismelor de readmisie decise de UE, modul în care au fost identificate țările prioritare, sprijinul și stimulentele acordate de Comisie țărilor terțe pentru îmbunătățirea cooperării în materie de readmisie, precum și schimbul de bune practici.
În prezent, nu există o imagine de ansamblu clară asupra finanțării puse la dispoziție de UE pentru cooperarea cu țările terțe în ceea ce privește readmisia migranților. Cu toate acestea, Curtea a identificat aproximativ 60 de proiecte legate de readmisia și reintegrarea migranților în situație neregulamentară. Aceste proiecte aveau o valoare totală de 641 de milioane de euro. Curtea se va concentra pe cooperarea în materie de readmisie cu cele 10 țări de origine care înregistrează cel mai mare număr de migranți în situație neregulamentară care nu au fost returnați (excluzându-se Siria) și va evalua, de asemenea, performanța a 20 de proiecte desfășurate de UE în legătură cu readmisia și reintegrarea în aceste țări a migranților în situație neregulamentară.
Note către editori
„Returnare” înseamnă procesul de întoarcere a unui resortisant al unei țări terțe – fie prin respectarea voluntară a obligației de returnare, fie prin aplicarea forțată a acesteia – în țara sa de origine sau de tranzit ori într-o țară terță, la alegerea sa, care îl va accepta. Readmisia de către o țară a propriilor cetățeni reprezintă o obligație în temeiul dreptului internațional. Cooperarea în materie de readmisie face parte integrantă din dialogul politic al UE cu țările terțe: Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre sunt implicate prin intermediul cadrelor de cooperare specifice cu țările terțe. Acordul de la Cotonou dintre UE și țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și alte acorduri ale UE cu țări terțe prevăd obligația acestor țări de a accepta returnarea oricăruia dintre resortisanții lor prezenți în mod ilegal pe teritoriul UE, la cererea unui stat membru al UE și fără alte formalități. Atât Parlamentul European, cât și Consiliul au făcut apel la creșterea eficienței și a eficacității în ceea ce privește returnarea și readmisia migranților în situație neregulamentară.
Curtea de Conturi Europeană a publicat astăzi o analiză preliminară de audit intitulată Migrant return policy – cooperation with third countries on readmission (Politica de returnare a migranților – cooperarea cu țările terțe în ceea ce privește readmisia). Analizele preliminare de audit oferă informații cu privire la o activitate de audit aflată în curs și sunt concepute ca o sursă de informații pentru cei interesați de politica sau de programele care sunt auditate. Textul integral al analizei este disponibil în limba engleză la adresa eca.europa.eu. Se estimează că raportul aferent va fi publicat în vara anului 2021.
În ultimii ani, Curtea a publicat mai multe rapoarte privind aspecte legate de migrație, cum ar fi gestionarea migrației în Grecia și Italia, controlul la frontiere, Fondul fiduciar al UE pentru Africa, Instrumentul pentru refugiații din Turcia, centrele hotspot pentru migranți și politica externă în materie de migrație. Informații privind măsurile luate de Curtea de Conturi Europeană ca răspuns la pandemia de COVID-19 sunt disponibile aici.
