Sunt sute de oameni pe Wall Street. La fel ca si luni dimineata, cand se indreptau spre cea mai mare bursa din lume, aproape toti poarta masti pe fata, in timp ce in maini tin strans drapele instelate. Aerul e la fel de greu si inecacios, insa oamenii nu se intorc din drum. Cei mai multi sunt la costum, impecabili, iar defilarea lor pe Broadway in jos, printre cladirile ce inca fumega, printre carcasele negre ale masinilor, este impresionanta. Sunt brokeri, analisti sau strategi de la New York Stock Exchange sau American Stock Exchange, adica cei care compun cel mai important sistem financiar din lume. I-am vazut si ieri asteptandu-si randul la barajele de politie, ce impanzesc zona, si am fost surprins de atitudinea lor detasata. Pentru multi dintre ei, martea trecuta le-a rezervat primele randuri la spectacolul tragediei, iar cateva sute din cei mai buni au pierit sub daramaturile blocurilor gemene. Astazi insa, la exact o saptamana dupa atacurile kamikaze care au socat o natiune, Bursa de pe Wall Street functioneaza datorita incrancenarii lor, a dorintei marturisite de a repune in functiune complicatul mecanism bancar american.
E marti dimineata in Manhattan si zona Districtului Financiar e o viermuiala continua. Pana in urma cu doua zile, locul era pustiu si dezolant, iar singurele fete pe care le puteai intalni erau cele ale soldatilor din Garda Nationala sau ale politistilor, cu caini postati in jurul vechilor cladiri. Astazi insa, spectacolul strazii este fascinanat. Oamenii se invart incolo si incoace, discuta aprins despre actiuni si tranzactii, cativa dintre ei poarta sub brat dosare si-si agita gentile diplomat, in timp ce striga la celulare: -Vinde acum! Vinde acum!- Pe Wall Street, nu ai loc sa arunci un ac. Micuta strada este impanzita de functionari ce se indreapta grabiti spre cladirea bursei sau citesc -The Economist-, fara sa tina cont de praful care inca domina in aerul de septembrie sau de zgomotul asurzitor care se aude din zona tragediei. -Deschiderea Bursei este semnul ca ne-am revenit aproape complet-, imi spune Michael Bernard, analist in cadrul -Cantor Fitzgerald Securities-, una dintre cele mai importante firme de pe piata de actiuni new-yorkeza. -Suntem inca afectati de ceea ce s-a intamplat, insa trebuie sa continuam-, adauga barbatul de 43 de ani, iar cuvintele lui sunt repetarea unor fraze pe care le-am auzit in ultimele doua zile, prin care alti oameni imi marturiseau aceleasi lucruri.
Privesc la omul din fata mea si mi-e imposibil sa nu ma intreb de unde are forta sa revina. Firma sa, care detine 10% din piata de bonuri americana, a pierdut 700 de oameni in tragedie, dupa ce birourile sale, localizate in Turnul de Nord, au fost facute una cu pamantul. -De marti seara, cei 265 care am ramas am lucrat zi si noapte sa repunem totul pe picioare-, imi anticipeaza el intrebarea. -Cum credeti ca va evolua bursa?-, ma reped sa-l intreb, caci vreau sa-l fac sa nu se mai gandeasca la momentele de atunci, cand a alergat pe scari in jos impreuna cu alti colegi, insa a fost singurul care a reusit sa se salveze. -Dupa clipele de panica de acum, sunt sigur ca va urma recuperarea-, spune el foarte convins, in timp ce se indreapta spre cladirea mare a bursei, acoperita de un imens drapel american.
Ma uit pe Broadway in sus. Pe langa camioanele si buldozerele mari, murdare de praf, strecurandu-se printre paturile de campanie pe care se odihnesc pompieri si voluntari, brokerii continua sa vina spre Wall Street, intr-o revarsare care pare fara sfarsit. -Suntem inapoi, in afaceri!-, imi striga unul dintre ei si adauga ceva, insa cuvintele ii sunt distorsionate de masca cu care-si protejeaza gura. -Am spus ca le dam descreieratilor o lectie-, imi repeta el si un zambet larg, pe care il intuiesc doar sub masca alba, ii inunda fata. Si nu pot sa-l contrazic.
Asa cum se intampla peste tot in oras, americanul si-a adus aminte ca afacerile ii sunt mai importante decat orice altceva si s-a reapucat sa vanda si sa cumpere cu o frenezie extraordinara. In Times Square, in magazinele de suveniruri, reproducerile de plastic ale World Trade Center s-au vandut ca painea calda in doar cateva zile de la tragedie, iar patronii indieni mi s-au plans ca rezervele pe care le-au comandat n-au aparut inca, fiind blocate in trafic. Mai incolo, spre Central Park, trotuarele au fost luate cu asalt de vanzatori rusi sau chinezi, care iti ofera imagini alb-negru ale turnurilor, cu preturi ce oscileaza intre 10 si 100 de dolari. -Am vandut fotografii de peste 1.700 de dolari in doar doua zile-, imi spune unul dintre ei, un rus inalt si nebarbierit, ranjind stirb, in timp ce trage dintr-o tigara. -Si inca vom face bani buni, atata timp cat afara e cald, iar turistii se invart prin oras-, zambeste el si se repede sa faca loc unui grup de japonezi ce arata cu degetele spre fotografiile inramate. In doar cateva minute, vinde trei tablouri, a cate 75 de dolari fiecare, si-l vad cum ochii ii stralucesc cand numara hartiile verzi, unsuroase. La intrarea in parc de la Bulevardul 6, niste tineri au insirat pe jos bucati de caramida, niste hartii pe jumatate arse si cutii in care vad un praf alb. -Sunt toate de la World Trade Center-, imi explica unul dintre baieti si-mi intinde o foaie cu antet. -Morgan Stanley, etajul 56-, citesc pe bucata de hartie, iar tanarul imi spune imediat: -Pentru tine, e doar 10 dolari-. Vreau sa-l intreb ceva, insa un individ la costum incepe sa recite cu voce puternica psalmi din Biblie, in timp ce in mana tine o carte de rugaciuni. -Pocaiti-va acum!-, striga barbatul si vad ca pe o patura are intinse cateva brosuri ce anunta apocalipsa. -Sunt doar cinci dolari-, spune omul ce reprezinta Fericirea Crestina, -insa invatatura lor e de nepretuit-. Iar imaginile acestea le intalnesti in tot orasul.
Fie ca sunt analisti de pe Wall Street, imbracati in costume Armani perfecte, cu telefoane mobile si computere portabile, fie ca sunt simpli liceeni metamorfozati in vanzatori in ultimele zile sau comercianti de tablouri la mana a doua, americanii s-au reapucat de afaceri. Cu o viteza uluitoare, orasul se repune pe picioare. Nimic nu pare diferit acum fata de zilele obisnuite din lunile trecute, cand viata ii pulsa prin toate arterele, iar afacerile erau semnul invulnerabilitatii sale. Nimic nu pare diferit, poate doar fumul care inca se ridica greu in sudul Manhattanului si multimea de oameni care, de atatea zile, asteapta producerea unei minuni ce nu mai vine.
