La 20 ianuarie 2001, cand, pe treptele Capitoliului din Washington udate de ploaia rece de iarna, strangea mana invingatorului sau in alegerile prezidentiale, Al Gore punea punct nu doar celor opt ani petrecuti in fotoliul de vicepresedinte al Administratiei democrate. Strangerea de mana si felicitarile pe care i le-a adresat noului lider de la Casa Alba, republicanul George W. Bush, echivalau cu inceputul exilului politic pentru fosta mana dreapta a presedintelui Bill Clinton. Dupa mai bine de 15 luni de la disparitia de pe scena politica americana, Al Gore se reintoarce insa in lumina reflectoarelor si reincepe ofensiva electorala pentru Casa Alba. Intr-un moment in care presedintele George Bush bate toate recordurile de popularitate, iar razboiul pe viata si pe moarte declansat de Administratia sa impotriva retelelor teroriste internationale bifeaza noi succese, initiativa lui Al Gore ridica insa multe semne de intrebare in cercurile politice si mediatice de peste Ocean.
Vocea lui Al Gore s-a facut auzita mai intai la mijlocul lunii aprilie, la o conventie care a reunit, in Florida, cele mai grele nume ale Partidului Democrat. Dupa mai bine de un an de cand a intrat intr-un voit con de umbra (din care a iesit doar pentru a soca opinia publica cu imaginea unui om supraponderal si purtand barba sau prin aparitii sporadice la pupitrul profesoral al Universitatii Columbia din New York), Al Gore revenea in mijlocul democratilor extaziati de amintirea celui care a castigat votul popular la alegerile din noiembrie 2000 si a ratat cu doar patru voturi electorale fotoliul de presedinte. -Agenda lui George Bush pentru America este gresita-, a declarat Gore in fata salii entuziasmate, iar atacul sau si-a intetit virulenta cateva zile mai tarziu, cand a criticat politicile de mediu si energie ale actualei Administratii. Intr-un discurs tinut in fata studentilor de la Universitatea Vanderbilt din Nashville (ale carui idei le-a reluat intr-un editorial publicat de prestigiosul -New York Times-), Gore a criticat Casa Alba pentru ca -a ales sa serveasca interesele speciale- ale marilor companii petroliere americane si chiar a vorbit de -actele de sabotaj din spatele scenei-, la care s-au dedat republicanii in ceea ce privesc forarile din rezervatia naturala a Alaskai sau poluarea mediului.
Asa cum se intampla aproape fara exceptie pe scena politica americana, comentatorii de peste Ocean s-au grabit sa caute explicatiile acestor atacuri fara precedent lansate de catre fostul vicepresedinte. In primul rand, cred analistii, ofensiva politica a lui Al Gore face parte dintr-un scenariu mai amplu pe care tabara democrata l-a creionat in ultimele luni si care are ca tinta finala recuperarea avansului electoral imens pe care presedintele Bush l-a castigat in ultimele sapte luni, simultan cu succesele militare ale soldatilor americani in Afganistan. Incepand de la ofensiva antiterorista a presedintelui Bush si terminand cu politicile sale interne legate de educatie, asigurari sociale sau medicale, democratii au inceput sa critice constant Administratia republicana, iar ultimele luni au fost martorele unor atacuri sustinute impotriva Casei Albe. Mai mult, profitand de faptul ca detin majoritatea in Senatul de la Washington si cateva posturi-cheie in diferitele comisii ale Congresului, democratii si-au pus in practica amenintarile si au sanctionat Administratia de cate ori au avut prilejul. -Democratii au inteles ca daca stau in expectativa si nu actioneaza, alegerile pentru posturile de guvernatori si de congressmeni din aceasta toamna ii vor prinde nepregatiti-, afirma analistii, care au remarcat schimbarea de atitudine a democratilor in ceea ce priveste pactul tacit de neatacare a conducerii republicane dupa tragedia din septembrie. -Aici, in America, patriotismul nu inseamna, defel, sa taci din gura; dimpotriva, inseamna sa-ti ridici glasul-, a pus punctul pe i Al Gore, moment care a coincis cu intetirea atacurilor democrate la adresa Casei Albe.
In acest context, au afirmat cateva dintre vocile politice importante, esentiala a fost chiar revenirea lui Al Gore pe scena publica americana, dupa ce multa lume a criticat recluziunea sa si timidele incercari pe care le-a mai facut de a mustra activitatea Administratiei. Interesanta in acest context a fost alegerea pe care Al Gore a facut-o, si anume aceea de a-si relua destinul politic in Florida, adica in statul care a pus capat ambitiilor sale electorale in urma cu un an si jumatate. Primirea entuziasta pe care i-au facut-o cele cateva mii de delegati la Conventia Democrata (inclusiv rugamintile de a participa la scrutinul electoral din 2004) pare sa semnifice impacarea fostului vicepresedinte cu trecutul si reinceperea ofensivei politice de la momentul intrerupt in noiembrie 2000.
Pe de alta parte, nu putini sunt cei care au vorbit de riscul imens pe care si l-a asumat Al Gore atacand initiativele politice ale Casei Albe, intr-un moment in care presedintele George Bush pare de neclintit din fruntea sondajelor de popularitate. Cu o economie aflata in plina recuperare, beneficiind de laurii succeselor militare impotriva terorismului international si punctand decisiv chiar in domeniul politicilor interne (adica in locurile care reprezentau pana mai ieri -calcaiul lui Ahile- pentru mandatul sau), fostul guvernator de Texas lasa impresia ca nu are rivali la o viitoare cursa electorala. Mai mult, dupa cateva saptamani in care popularitatea sa scazuse cu cateva procente, el a reusit sa recastige terenul pierdut si sa revina la peste 80% in preferintele americanilor, iar felul in care dirijeaza diplomatia Statelor Unite in Orientul Mijlociu i-a adus chiar sprijinul influentelor grupuri de evrei americani, pana acum fideli sustinatori ai democratilor (pentru a sublinia importanta sustinerii reprezentate de aceasta comunitate e suficient sa spunem ca, desi nu constituie decat 4% din totalul alegatorilor la nivelul intregii uniuni, evreii-americani au cotizat cu mai bine de jumatate din suma stransa de Partidul Democrat pentru alegerile din 2000). In sfarsit, punctul nevralgic al lui Al Gore l-ar putea reprezenta chiar partenerii sai din tabara democrata, nu mai putin de sase dintre ei anuntandu-si in ultimele saptamani intentia de a candida la nominalizarea partidului pentru postul de presedinte al Statelor Unite. Iar daca ne gandim ca printre acestia figureaza nume de rezonanta ca senatorul de Connecticut, Joseph Libermann, liderul majoritatii din Senat, Tom Daschle, sau guvernatorul de Vermont, Howard Dean, realizam de ce revenirea din izolarea publica a lui Al Gore si pariul sau pentru Casa Alba sunt privite inca cu neincredere de o parte din cercurile politice de peste Ocean.
