De foarte mult timp, despre Gazprom s-a vorbit ca despre un -stat in stat-. Dar iata ca marti, acest gigant al gazelor naturale a trecut in proprietatea statului. De acum inainte, 51% din actiunile societatii apartin, in comun, celor doua parti. Aparent, acest lucru ar putea fi privit ca un pas inapoi.
Pe de alta parte insa, transformarea sistemului de preluare a actiunilor intr-un mecanism simplu de tranzactionare poate fi interpretata ca o noua initiativa a companiei in drumul ei spre standardele occidentale de transparenta. In opinia presei moscovite, consolidarea pozitiei statului inseamna, de fapt, ca directorul companiei, Aleksei Miller, numit in functie cu doi ani in urma prin decret prezidential, a reusit sa duca la indeplinire principala misiune incredintata de Vladimir Putin – recuperarea activelor pierdute de vechea conducere a societatii. Iar dupa cum preciza comunicatul Gazprom, statul isi va exercita influenta directa asupra politicii companiei atat prin intermediul pachetelor de actiuni detinute de stat, cat si a celor lasate in posesia societatii. In plus, demersul permite trecerea la liberalizarea pietei de actiuni Gazprom, un proiect amanat in repetate randuri.
Aprobat de Putin in toamna lui 2001, planul de liberalizare prevedea trei etape – sporirea capacitatii de cotare a actiunilor Gazprom, anularea limitei de 20 de procente impuse investitorilor straini pentru detinerea de actiuni si unificarea pietelor interna si externa de actiuni. Incepand cu 1996, Gazpromul ofera pietelor mondiale actiuni ADR, care sunt cu aproximativ 50% mai scumpe decat actiunile pe piata rusa. Crearea unei piete unice ar putea facilita rezolvarea problemei vizand ridicarea gradului de capitalizare a Gazprom. Nu s-a trecut la realizarea proiectului, in primul rand, din cauza temerilor privind posibilitatea pierderii de catre stat a controlului asupra companiei, strategice pentru Rusia. Acum, acest pericol a fost redus la minimum.
Momentul ales pentru lansarea proiectului pare favorabil, avand in vedere cresterea interesului international pentru rezervele ruse de petrol si gaze naturale, in contextul in care vechile zacaminte de titei din alte regiuni ale lumii incep sa se epuizeze, iar Orientul Mijlociu se confrunta cu o puternica instabilitate. Toti acesti factori ii determina pe consumatori sa caute alte surse de aprovizionare cu resurse energetice. Oricum, exista si pesimisti care nu cred in succesul demersurilor angajate. De exemplu, Boris Fiodorov, exponentul actionarilor minoritari, membru al consiliului director al Gazpromului, este de parere ca de la vorbe la fapte drumul se doveste, uneori, extrem de lung, daca nu interminabil. -Sunt destul de sceptic. Am asistat de atatea ori la astfel de promisiuni?-.
